26 aprilie, 2009

AM DESCOPERIT UN FILM SUPERB!!!



Ieri am fost la cinematograf, in ideea de a vedea un film. Initial alesesem altceva, comercial, cu multe efecte speciale, apoi nu intamplator mi-a fost atrasa atentia asoura unui afis pe care scria "BLINDNESS - cum ar fi sa fii singurul care vezi intr-o lume de orbi...".
A fost un film plin de lectii, de substraturi, de invataminte. Mi-ar fi placut sa-l vada mai multa lume insa in sala au fost doar 8 oameni poate (cu o mica abatere)si asta probabil ca nu are destule efecte speciale, ca nu a fost atat de promovat sau pt ca nu spune nimic multor oameni.
Filmul reda cu acuratete si un talent regizoral desavarsit impasul in care se afla omenirea acum, in timpurile noastrea.
Nu spun nimic mai mult. Cine isi asculta sufletul si va merge sa il vada nu va regreta. E absolut superb.N-am mai putut sa fac nimic dupa film. A trebuit sa fac o pauza de socializare, de gandire chiar.
M-am simtit coplesita, exact cum se simte un pasionat de arta in fata unei capodopere. Actori precum Julianne Moore, Mark Ruffalo, Danny Glover,
Gael García Bernal, si-au jucat rolurile impecabil.

24 aprilie, 2009

DE CE SINGURI ?



De curand am ascultat cu atentie versurile melodiei:

"Incompatibili, desi nu conteaza,/
Pentru ca exista cineva care s-a angajat sa-mi asculte durerea/
Vorbeste daca existi! Nu esti usor de gasit/
Este posibil ca domnul iubit sa fie deja in viata mea,/
Chiar in fata mea sau poate deghizat./

Cine nu tanjeste la imbratisarea cuiva?/
Cineva care sa stie sa iubeasca fara sa i se spuna cum/
Cineva sa-mi spuna: de ce sunt singura?/
Daca pentru fiecare exista un suflet pereche./

Am luat-o de la capat/
Cercul nu se termina/
Cum gasesc pe cel potrivit?/
Exista destul pentru fiecare, si totusi eu inca astept la rand./

Majoritatea relatiilor par efemere/
Toate sunt bune dar nu cea definitiva..."


De ce nu exista un suflet pereche?
De ce simtim mereu ca alergam dupa himere? De ce am ajuns la concluzia ca relatia perfecta este o utopie?
Am gasit un raspuns: pentru ca intregul se afla in noi, in sufletele si in mintile noastre. Aleg un partener de viata exact dupa tiparul viselor mele, fara sa tai de pe lista nici un detaliu, pt ca asta este ceea ce simte sufletul meu.
Atunci cand nu ma simt intreaga si implinita, atunci cand nu sunt impacata cu mine si nu gasesc fericire in mine si placere in ceea ce fac imi conditionez fericirea de existenta cuiva. Acel cineva este raspunzator pentru fericirea mea si este o povara nedreapta pentru un om pe care spui ca-l iubesti.
Daca te simti pe jumatate mereu si tanjesti dupa un partener il vei avea, dar vor lipsi piese din puzzle, pt ca mintea a constientizat lipsa partenerului si totul se va conforma dorintei tale, pentru ca, nu uita, intreg Universul este la picioarele tale. Si apoi din singuratate si vulnerabilitate ai ales la intamplare, pe oricine este dispus sa asculte plansul sufletului tau.
Si uite cum ajuns la magazin ai intrat sa-ti cumperi o haina, si in loc sa fie haina care ti-o doresti in adancul sufletului (doar te-ai educat sa spui ca nu merita sau ca nu meriti tu o hana asa de scumpa) alegi orice fel de haina, la indemana, care nu are calitatea standardului cautat de tine. Vei fi nemultumit la nesfarsit si vei da vina pe magazin, in nici un caz pe propria alegere. Apoi cand apar primele greutati se sparge balonul cu minciuni atunci vezi de fapt care au fost visele tale si ca exista o neconcordanta.
Atunci tinzi sa te razvratesti, asta daca nu te-ai trezit. Insa daca ai constientizat... stii sa nu mai repeti greselile.
Fiecare experienta, fiecare lectie ne face mai intelepti.

19 aprilie, 2009

INVIEREA, O LECTIE DE INVATAT




Acum aproximativ 2039 ani se nastea un copil, un copil de la Dumnezeu, un copil prin care Dumnezeu si-a indeplinit lucrarea. Nu s-a nascut intr-o tara bogata, nu s-a nascut intr-o familie bogata. S-a nascut intr-un climat politic incert, romanii cucerisera teritoriile Israelului de azi iar regimul nu era deloc usor de indurat. Oamenii erau supusi unor legi stricte, erau prigoniti, nu aveau prea multe drepturi, aveau doar stapani. Isus s-a nascut in familia unui tamplar, Iosif, un tamplar care a creat cu mainile sale lucruri utile celorlalti negandinduse sa faca averi din asta. Asa a fost educat si Isus.

Isus a crescut jucandu-se, descoperind lumea, iubind oamenii. Era mai intelept decat orice copil la varsta lui, decat multi adulti, pentru ca vorbea din suflet, pentru ca nu permitea orgoliului sa preia controlul.

S-a nascut si a trait printre oameni pana in momentul in care oamenii au facut o alegere gresita, au ales ca El sa moara, crezand ca lumea se va schimba prin Barabas, cel care promitea sa lupte impotriva oranduirii nedrepte si a romanilor. Oamenii n-au crezut ca prin iubire poti schimba lumea, au crezut ca prin lupta si prin violenta se poate schimba ceva. Isus i-a lasat sa faca tot ce au vrut sa faca. Daca ar fi schimbat ceva in planul lui Dumnezeu, noi astazi nu am fi avut aceasta lectie sublima de invatat.

Isus a stiut de la inceput ce se va intampla: a stiut ca Petru il va renega, a stiut ca Toma se va indoi, a stiut ca Iuda il va trada, a stiut ca multimea il va alege pe Barabas, a stiut ca Irod il va condamna.

De ce au fost necesare toate acestea? El a lasat pe fiecare sa-si indeplineasca menirea fara sa intervina, desi avea puterea, pentru ca stia ca omul va invata din propriile alegeri. Atunci cand lasi pe altcineva sa aleaga pentru tine ai pe cine sa dai vina cand nu iti iese treaba. Atunci cand alegi tu si alegi gresit, in momentul in care iti dai seama ca ai gresit ai invatat o lectie si atunci poti deveni mai bun.

In general noi, oamenii, alegem cu ratiunea. Asta s-a intamplat mereu, chiar si atunci. Discipolii Lui il iubeau dar unora le era rusine sa o recunoasca, altii nu credeau decat un lucru pe care il puteau vedea cu ochii fizici, deci erau prea atasati de corpul fizic in pofida sufletului, altul pretuia mai mult banii si bunastarea materiala decat cea sufleteasca.

Multimea il iubea pe Isus. El aratase atata dragoste pentru oameni, le-a dat mancare cand erau infometati, le-a dat de baut cand erau insetati, le-a alinat durerea cand sufereau, fara sa astepte ceva in schimb. Cu toate ca multimea il iubea pe Isus n-a avut curajul sa aleaga gratierea Lui. Le-a fost frica de romani, le-a fost frica de temnita, de moarte, s-au rusinat pentru ca era condamnat si L-au indepartat din sufletele lor. Atunci si-au pierdut credinta, nu si-au ascultat sufletul, au ales gresit. La sfarsitul intamplarilor nici unul dintre cei care au gresit nu s-a simtit bine, pentru ca nu alesera cu sufletul.

De cele mai multe ori nu mai poti schimba nimic prin regretul ca nu ai ales cu sufletul dar poti invata din lectia asta pentru a nu mai repeta greseala si a deveni mai bun.

Sacrificiul lui Isus este pentru noi lectia iubirii. Aparent atunci au castigat romanii, insa in sufletul oamenilor s-a trezit ceva si vestea intamplarilor a fost transmisa mai departe generatie de generatie, timp de mai bine de 2000 de ani: “Il stiti pe Isus din Nazaret? Acela care s-a nascut din om, intr-o familie simpla, care a muncit cinstit si a iubit oamenii mai presus decat orice, care i-a iubit cu pretul vietii Lui? Este acela care a avut incredere ca oamenii ca se pot schimba, ca sufletele lor nu sunt de piatra. El a daruit oamenilor lucruri pe care le pretuiau ei (hrana, sanatate, i-a redat pe cei dragi care murisera) si nu a cerut nimic in schimb. Pe El oamenii l-au condamnat la moarte si El a acceptat senin. Pe El oamenii l-au chinuit dincolo de cat poate indura fiecare. Pe El oamenii l-au omorat dar le-a parut rau dupa. Abia cand a murit El oamenii s-au trezit spunandu-si … “ce-am facut? ce-am facut? L-am omorat pe cel care era iubirea!” . Abia atunci au invatat oamenii ca iubirea este calea si adevarul si ca violenta si raspunsul la violenta cu alta violenta nu duce la nimic bun.”

De ce s-a nascut sarac? Ca sa ne invete ca nu acumularea de bunuri te face fericit ci dragostea si multumirea din sufletul tau. El a stat in desert 40 de zile si a fost ispitit cu imparatii, cu mancare, cu haine. Sufletul nu are nevoie de toate astea, corpul si orgoliul da.

Am 32 de ani si anul acesta m-am trezit. Abia anul acesta am invatat lectia jertfei Lui si am inteles sarbatoarea Invierii.

Va doresc tuturor sa va deschideti si sa primiti lumina Lui in sufletele voastre.

HRISTOS A INVIAT!

ITI MULTUMESC

Ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ca isi continua lucrarea cu fiecare dintre noi si prin fiecare.

Ma gandeam astazi: "ce bine ca Dumnezeu a inspirat-o pe Nico si a determinat-o sa-si asculte inima. In felul asta si-a dat seama ce-i place sa faca si s-a apucat de astrologie. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca Nico a inceput sa practice astrologia si in felul acesta m-a atras catre ea. Ii multumesc lui Dumnezeu ca Nico are un har deosebit si ceea ce scrie ea a ajuns la sufletul meu. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a deschis inima si atunci am hotarat sa imi programez o consultatie astro la Nico, avand incredere ca interpretarea ei este aproape de ceea ce simt eu. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru rabdarea pe care a avut-o Nico si pentru faptul ca a vazut dincolo de masca mea de copil speriat. Ii multumesc lui Dumnezeu ca a inspirat-o sa organizeze un work-shop in care sa daruiasca dragostea ei pentru oameni. Ii mai multumesc ca a mi-a dat inspiratia de a ma inscrie la acest work-shop pe care de altfel il consider cea mai buna investitie in mine de cand m-am nascut pana in aceasta zi. Am renascut. Aceasta a fost lucrarea Lui, pas cu pas. Sunt mai ingaduitoare, mai buna, mai fericita pentru ca vroiam dar nu stiam cum. Nico m-a invatat cum".

Nu in ultimul rand iti multumesc tie, Nico, pentru rabdarea ta, pentru dragostea nemarginita pe care o ai pentru oameni si pentru faptul ca mergi mai departe desi esti obosita, ai programul aglomerat sau pur si simplu nu esti in forma intr-o anumita zi. Eu am invatat de la tine sa ma uit dincolo de masca fiecaruia, sa arat compasiune fata de oamenii mai putin norocosi, sa iert, sa ma iert pe mine si pe cei din jurul meu. Am invatat sa pretuiesc lucrurile pe care le am si am redescoperit sa multumesc pentru fiecare lucru pe care il primesc.
Datorita tie am descoperit ca dragostea este in mine. Pentru ca Dumnezeu nu exista in constrangeri, in frici, in ura, in suferinta. Dumnezeu este doar dragoste, este materia din care am fost creati, perfecti: dupa chipul si asemanarea Sa.

Viata mea s-a schimbat radical, pentru ca am vrut cu orice pret sa cunosc adevarul, Dumnezeu ne-a apropiat si tu mi-ai aratat cum.

Le multumesc prietenilor si celor care m-au placut mai putin, le multumesc noilor prieteni, colegii mei de work-shop. Fiecare cuvant rostit de voi in timpul seminariilor a fost pentru mine un motiv de reflectie, o lectie.

Va multumesc tuturor si va iubesc egal pe toti!

16 aprilie, 2009

VIATA ESTE O CALATORIE

Am constientizat recent ca ritmul in care traim viata se aseamana unui maraton. Pentru a trece linia FINISH a maratonului iti trebuie antrenament si multa multa vointa.
Dar care este problema pana la urma? Alergam! Alergam in continuu si uitam de oamenii pe care-i intalnim, uitam de natura ce ne inconjoara si ne iubeste, uitam sa ne bucuram la fel de mult de o raza de soare precum si de o picatura de ploaie.
Traiesc o mare revelatie:am descoperit ca viata este o calatorie.
Ce om pleaca in concediu si isi saboteza propria vacanta?
Am ratacit mult timp nestiind ce sa cred, pe ce drum sa o iau, in cine sa am incredere.
Atunci cand sunt calator ma opresc si ma bucur de campiile cu maci, de umbra deasa a pomilor in miezul verii, de o adiere de vant racoros, de cantecul pasarilor, de o picatura de ploaie... Ma bucur ca exista toate aceste minuni ale creatiei si sunt fericita ca exist, ca traiesc si le pot vedea, le pot simti. Sunt atat de fericita ca am inceput calatoria asta incat imi vine sa-mi strig fericirea, sa o impart tuturor.
M-am oprit din fuga. Acum ma plimb, experimentez, cercetez noi poteci, ofer iubire, sunt fericita pentru cel mai banal fir de floare, sunt fericita pentru ca aud vocea Pamantului, sunt fericita pentru ca asa sunt eu.
Ce calatorie extraordinara! Ce oameni extraordinari isi intersecteaza drumul cu al meu! Sunt norocoasa si sunt in vacanta: POT FACE ORICE!
De fiecare data cand simt ca "am inceput a alerg", se declanseaza alarma de calatorie : "Esti in vacanta! Bucura-te de ea! Invata cat mai multe si intotdeauna ce iti place!"

13 aprilie, 2009

O ALTA VARIANTA

Milow - Ayo Technology - vizionand videoclipul acesta mi-am spus "ce bine ca exista libertatea unui alt punct de vedere". Cu siguranta multi dintre voi stiti varianta interpretata de 50 Cent feat. Justin Timberlake. Eu recunosc - asta imi place mai mult.

11 aprilie, 2009

SUNT MAI PUTERNICA DECAT FRICA... IUBESC

Recunosc! Imi este frica. Inca imi este frica. Constientizez motivul pentru care simt frica si incerc sa-l desfiintez. E ca si cum as fi in sevraj. Ieri am facut un lucru pe care nu credeam sa am curaj a-l duce pana la capat. Am inmanat o scrisoare. Nu era o scrisoare in care imi asumam vreo vina sau imi ceream iertare. Era o scrisoare in care imi recunosteam sentimentele si imi asumam dorintele. Era o scrisoare ultimatum. Dupa ce am avut grija sa o inmanez personal destinatarului, uitandu-ma in ochii lui, am plecat... spre casa. N-am simtit niciodata o gama mai variata de senzatii. De la frica la usurare asezonate cu o profunda greata si durere fizica. De ce? Pentru ca maimuta din mintea mea incerca sa ma faca sa-mi inchipui urmarile gestului meu.
OK. Sa vedem ce se poate intampla in cel mai rau caz: citeste scrisoarea si iti spune ca sentimentele lui nu coincid trairilor tale. Ca ceea ce ai perceput despre relatie a fost doar punctul tau de vedere care nu se aseamana cu al lui. In fine! Si care ar fi tragedia? Pai nici una, pentru ca, in acest caz, nu ai nevoie de false pareri sau sentimente. Si apoi daca vreau ca gradina mea sa infloreasca si din pamantul proaspat la inceput de primavara sa iasa iarba verde trebuie sa scap de uscaturi.
E drept ca unii pomi doar par uscati si in anumite cazuri mai pot fi salvati, insa asta depinde doar de pom daca hotaraste sa infloreasca in gradina mea sau hotaraste ca este o uscatura si o paraseste.
Mi-am linistit sufletul din zbuciumul haotic inchipuindu-ma pe mine cand eram copil si nu aveam nici o grija, dornica sa cunosc lumea inconjuratoare, cu sufletul curat si sincer. Am imbratisat cu dragoste copilul din mine facandu-i inca o data promisiunea ca nu il voi lasa sa moara si il voi iubi vesnic. Apoi mi-am imaginat copilul din el si l-am imbratisat cu dragoste spunand-i ca orice decizie va lua eu il voi iubi si voi fi fericita pentru fericirea lui.

10 aprilie, 2009

JUMATATE EU, JUMATATE TU....

Am scapat recent de un mare bolovan. Am analizat componenta bolovanului si am realizat ca s-a format din frustrare si din frica. Inca de mica am auzit si am citit povesti in care printesa intalnea un print care venea la ea, se casatorea cu ea si traiau fericiti pana la adanci batraneti. Am auzit lumea din jurul meu spunand "iti vei gasi si tu peticul care ti se va potrivi", "iti vei gasi si tu jumatatea". Cu o asemenea baza am trait mereu cu sentimentul ca eu sunt doar o jumatate dintr-un intreg si sufeream enorm. Sufeream pentru ca nu gaseam bucatica de puzle care sa ma competeze perfect. Asta mi-a generat frustrare, revolta. Am fost suparata pe Dumnezeu, pentru ca stiam de mica ca El este raspunzator, el a creat oamenii. Ma certam ades cu El si ii spuneam "de ce m-ai facut? de ce m-ai aruncat pe lumea asta? ca sa privesti cu sadism cum mi se naruie toate sperantele si cum mor incet-incet descoperind ca nu exista dragoste adevarata decat in filme sau in romane? ce fel de creator esti? cum se poate spune ca iubesti oamenii cand lor li se intampla ce li se intampla?". Abia acum inteleg. Sunt fericita ca am gasit raspunsul. Acesta este liberul arbitru. Acesta este rezultatul alegerii noastre ca rasa umana. Dumnezeu ne-a iubit si ne iubeste, si , ca orice parinte iubitor, vroia sa ne fereasca de rau, raul pe care noi acum ni-l facem singuri, culpabilizandu-ne, judecandu-ne si hotarandu-ne sentinte mai crude decat orice tribunal existent. Singura sansa de evadare din puscaria pe care singuri ne-am construit-o imprejurul nostru este iertarea. Atunci cand ne-am iertat, abia atunci vom putea vedea altfel lumea, atunci ne vom naste din nou. Avem puterea de a alege, noi ne-am asumat-o, insa de multe ori preferam sa alegem in defavoarea noastra. Noi alegem daca suntem fericiti sau nu, noi alegem daca ne oprim si ne plangem de mila. Am descoperit ca intregul nu il reprezinta un cuplu, intreg este fiecare. Trebuie doar sa descoperi asta. Ce nevoie am eu de o jumatate daca eu sunt intreaga? Si asta, zau, ca e cel mai bun lucru la care ma gandesc acum. Daca te consideri intreg atunci indiferent cine ar fi perechea ta nu mai ai nevoie de completare epuizand toata energia partenerului. Il vei putea iubi ma usor pentru ca din dragoste ii vei respecta libertatea, liberatea de a fi cine este, libertatea de a alege cine este. stiind ca esti intreg vorbele grele se vor izbi ca de un zid. Am libertatea de a-mi recunoaste greselile si de a invata din ele. De azi las sufletul sa preia controlul, pentru ca stiu ca va face cele mai bune alegeri.

03 aprilie, 2009

O DESCOPERIRE EXTRAORDINARA



Dupa ce am vizualizat acest clip am ramas uimita. Am ramas uimita de puterea pe care o avem si de care nu suntem constienti, am ramas uimita cum, fiind cea mai evoluata specie de pe Terra, alegem sa ne autodistrugem optand de cele mai multe ori pentru lucrurile nocive, lucruri care credem ca ne aduc fericirea. Alegem sa fim deprimati, alegem sa fim nefericiti pana in stadiul in care tristetea ajunge starea noastra obisnuita, pana ne obisnuim cu "boala". Devenim atat de obisnuiti cu raul incat nu lasam pe nimeni sa ne intinda o mana de ajutor, refuzam sa credem.Respingem binele.
Imi aduce aminte de Biblie si imi confirma credinta ca este scrisa codificat, fiecare pasaj scris comunicand alt mesaj decat il transmit literele imprimate pe hartie.
Vechiul Testament - Geneza - Cap. 2.16-17 "Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit."
Vechiul Testament - Geneza - Cap. 3.2-7 "Femeia a raspuns sarpelui: putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina, dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis "Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti". Atunci sarpele a zis femeii: "hotarat lucru ca nu veti muri, dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul.". Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit, si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mancat, a dat si barbatului ei, care era langa ea si barbatul a mancat si el. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele."
Interpretarea data de mine acestei povesti este urmatoarea: Creatorul nostru a interzis omului sa manance din pomul cunoasterii pentru ca din momentul acela devenea constient. In acel moment s-a activat emisfera cerebrala stanga care a perceput ca omul este intr-un corp si este dezbracat. Dumnezeu s-a suparat pentru ca sfatul lui era un bine pentru om. Omul a fost trimis apoi pe pamant si "condamnat" sa invete sa se iubeasca si sa iubeasca, sa evolueze prin cautare si prin munca, prin sacrificiu. Daca ne uitam in trecut asta am si facut. Omenirea a avansat in tehnologie, stiinta ... insa le-am scapat de sub control. Cunostinta creeaza lucruri bune dar le poate folosi in scopuri bune sau in a face rau. Inca nu am creat un echilibru, inca nu am invatat cumpatarea si autocontrolul. Putini sunt oamenii care vor sa descopere adevarul, mai putini sunt aceia care ajung la sfarsit de drum. La asta se referea Biblia ca "vom muri". Mancand din pomul cunoasterii am capatat un dar de care nu eram pregatiti, un dar pe care n-am stiut sa-l folosim. Este o putere prea mare. Puterea gandului, a mintii noastre. Acum gandul ne-a scapat de sub control. Omul face mult rau in jurul lui facandu-si rau mai mult lui. Calatoria noastra pe pamant este menita tocmai in scopul de a ne cizela, de a ne intari spiritual, de a ne desavarsi. Numai daca am ales acest drum avem sansa de a descoperi darul la care am tanjit in Gradina Edenului.
Solutia: controlul gandului (emisfera stanga) si deschiderea sufletului (emisfera dreapta). Important e sa vrei!

02 aprilie, 2009

PENTRU TOT CE IUBESTI VA TREBUI SA PLATESTI UN PRET

Am ales maxima zilei ce apartine Agathei Christie pentru ca in mod normal citind-o iti da o stare de tristete, de acceptare a inevitabilului, de teama platii ce va urma. Va propun un alt punct de vedere. Nu ma opun ideii. OK. Pentru tot ce primesc in viata si imi place, si ajung sa iubesc, si imi umple viata de lumina va trebui sa platesc. Omul, in general, asociaza plata cu o pierdere a unei anumite cantitati din avutie. Din aceasta cauza "plata" induce tristete, senzatia de lipsa, nemultumire, acea amareala care vine dupa miere. Nu putini sunt aceia carora le-a fost spusa vorba "dragostea e ca un borcan:doua degete sunt miere, restul e rahat". Cu alte cuvinte pentru o clipa de placere platesti toata viata, adica suferi, esti nefericit, neimplinit, trist. NU NEAPARAT! BA CHIAR DELOC! Universul functioneaza pe baza unei legi simple. El tinde spre echilibru. Acolo unde exista un gol tinde sa umple cu ceva. Ce ar fi sa alegem mai degraba " unde dai, de acolo ti se intoarce inzecit"? Daca din ceea ce ai tu ca fiinta nu oferi nimic, blochezi toate iesirile, nu va exista spatiu pentru ceva nou, nu creezi posibilitatea de a primi. E ca un flux. Aproape toate lucrurile existente pe pamant functioneaza pe baza unu flux, o miscare care creeaza echilibrul antrenand surplusul dintr-un loc catre deficitul din alt loc. Atunci eu ma gandesc: sunt iubire, am sufletul plin de iubire, generez iubire neconditionat. Iubesc fara teama ca va trebui sa platesc pentru ca am de unde, am un surplus, astfel incat niciodata nu voi simti deficitul. Da! Accept ca pentru tot ce iubesc voi plati, dar cu iubire. :)

AM ALES SA FIU FERICITA!

Da! Nu e un titlu de carte, este propria-mi afirmatie: eu am ales sa fiu fericita. Unii spun: da mah, e usor sa spui, dar... . Si mereu apare cate un "dar". Mereu apare o amanare, mereu apare o conditie. Am fost acolo. Stiu cum este. Era o vreme cand imi spuneam ca abia astept sa termin cei 4 ani de liceu si sa intru la facultate, si atunci sigur voi fi multumita. Asta nu s-a intamplat imediat, implicit am fost multi ani nefericita. Imi mai spuneam "cand o sa-mi intalnesc jumatatea si o sa am o familie a mea o sa ma simt implinita, o sa-mi gasesc linistea". S-a intamplat si asta. Am fost fericita? Sigur! Cateva luni, un an-doi, pana au inceput disensiunile. Atunci mi-am spus ca e din vina banilor si siii-guuur atunci cand vom avea o casa a noastra vom fi linistiti si fericiti. S-a intamplat si asta, si, ce sa vezi?! n-a fost de ajuns. Nimic nu s-a schimbat. De altfel linistea si fericirea mea erau departe pentru ca le conditionam de lucruri dinafara mea, lucruri variabile. Sa le luam pe rand: am terminat cei 4 ani de liceu si am sustinut exact 4 examene de admitere la facultate pe care nu le-am promovat. Nu numai ca nu ma simteam fericita, ma simteam mizerabil pentru ca imi impusesem sa fac asta, nu pentru mine, ci pentru a-mi multumi parintii, pentru a le demonstra ca sunt in stare sa fiu cineva, si pentru ca am esuat ma simteam ratata. M-am angajat ca sa nu fiu o povara pentru parintii mei. Meditatiile costau ceva si nu concepeam sa fiu o povara pentru ei. Eram nefericita pentru ca vroiam, vroiam mai mult si mai mult. Vroiam sa demonstrez ca sunt cineva, vroiam sa demonstrez ca nu sunt un nimeni. Mi-am invinovatit constant parintii pentru esecurile mele si in acelasi timp imi era frica sa ii dezamagesc. Mereu am considerat ca mi-au ridicat stacheta mult prea sus. Imi doream sa intalnesc pe cineva care sa ma inteleaga, un el cu care sa traiesc pana la adanci batraneti, un el care sa ma iubeasca si sa ma pretuiasca. Nu mergea nici o relatie. Deja imi formasem o parere despre barbati: superficiali si incapabili de iubire. Ghici de ce fel de barbati intalneam? Da! Exact acest gen. A aparut la un moment dat un el de care m-am agatat crezand ca el este responsabil cu fericirea mea. M-am inselat si de data asta. Ceva lipsea. Nu eram multumita. Mi-am tinut nemultumirea pentru mine, m-am inchis in mine blamandu-ma pentru alegerea nepotrivita :"este alegerea ta! Tu esti vinovata, tu suporti consecintele! Nu ai dreptul sa te plangi!". Cam aici a inceput Golgota mea. Fiecare nemultumire, fiecare repros pe care imi venea sa-l fac il sufocam de teama de a nu jigni omul de langa mine, in schimb absorbeam toate jignirile si le transformam in ura si frustrare, fara sa ripostez, exact ca un burete. Viata mea devenise un cosmar. Ma intrebam de multe ori daca sunt in viata sau sunt mentinuta in viata de inertie. A venit un moment in care buretele era supra-saturat si am zis "GATA! PANA AICI!" si brusc eu, cea care nu ripostase, cea care era luata in gluma, a reactionat... transant. Am zis: "Nu vreau sa merg mai departe pe drumul asta!". Reactia mea a fost o surpriza pentru el, pentru mama si pentru tata. Toti aveau impresia ca sunt fericita, asta pentru ca de fiecare data cand ma nemultumea ceva ma duceam intr-un colt sa nu fiu vazuta de nimeni, plangeam si ma invinovateam pentru alegerile facute, urandu-ma mai mult si mai mult, apoi dupa ce ma descarcam arboram un zambet neutru. Toata lumea credea ca sunt fericita insa nu eram. Am luat decizia de a divorta convinsa ca singura voi fi sigur mai fericita. Linistita am fost insa nu am fost mai fericita. In continuu ma blamam pentru anii pierduti, pentru un sir de decizii gresite. In loc sa ma linistesc sufleteste, ma incarcam de mai multa ura si resentimente. Toata atitudinea mea se rasfrangea si asupra celor din jurul meu. Am inceput sa-mi pun intrebari: un om chiar nu poate fi fericit pe lumea asta? este fericirea o utopie in sine? exista ea numai in romane si in filme? pentru ce m-am nascut? Foarte mult timp m-au macinat diverse ipoteze. Am trecut din iad in rai si apoi iar in iad. S-a dus in mine o lupta pe viata si pe moarte. Am trecut prin depresii puternice culminand cu atacuri de panica. Am simtit ura, neputinta, disperare, marginalizare, excludere. Nu mai stiam cine sunt. Nu intamplator am intalnit unn suflet extraordinar, care a avut rabdare cu mine si pentru prima oara dupa mult timp am simtit ca in discutia cu ea nu ma simt judecata sau etichetata. Ea se numeste Nico si m-a ajutat sa gasesc multe raspunsuri la intrebarile mele. Mi-a propus sa particip la unul din workshop-urile tinute de ea. Initial am dat un pas inapoi. Dar ceva ma atragea acolo. In loc sa opun rezistenta m-am lasat condusa de impuls si am zis "de ce nu?!". Acum pot spune ca este, pana acum, cel mai bun lucru pe care l-am facut pentru mine. Acum am inteles cine sunt, am invatat sa ma accept asa cum sunt si ca fericirea mea depinde de mine, nu de ceilalti. Am invatat sa iert. Am invatat sa imi iert parintii si in loc sa-i invinaovatesc ca au luat o serie de decizii gresite pentru mine, ca n-au avut incredere in mine, ca nu m-am simtit apreciata si iubita am ales sa le multumesc pentru ajutorul lor si pentru sprijinul oferit de-a lungul timpului, considerand ca nu eram aici si asa cum sunt acum daca ei nu ar fi reactionat asa cum au facut-o. Daca mama si tata nu ar fi fost atat de cicalitori si daca nu mi-ar fi ridicat stacheta atat de sus eu m-am fi multumit cu putin si probabil nu as mai fi facut facultatea, nu as fi avut ambitia sa invat atat de multe lucruri si sa imi gasesc un loc de munca bun. Probabil nu as fi fost atat de introspecta, m-as fi multumit cu putinul pe care mi-l oferea intamplarea si cu siguranta nu as fi evoluat. Astfel am ales sa privesc totul din alt unghi si sa transform raul in bine. Daca nu se intampla sa am un sot care sa nu imi arate iubire si intelegere atunci nu as fi putut face diferenta. Din aceasta multitudine de cauze eu am ales sa fiu fericita, nu maine, nu cand o sa imi recapat casa, nu cand voi avea masina mea, nu cand voi avea permisul de conducere, nu cand mi se va mari salariul, nu cand voi scapa de datorii, nu cand voi intalnii marea iubire CI AICI SI ACUM. Sunt fericita pentru ca ma trezesc dimineata, ma uit pe geam si imi dau seama ca sunt norocoasa ca pot trai intr-o lume atat de complexa, o lume din care pot invata atat de multe lucruri extraordinare. Ma bucur ca exista oameni carora le pasa de mine. Ma bucur pentru ca sunt sanatoasa si ma pot duce la munca. Ma bucur ca am un loc de munca si niste colegi extraordinari. Ma bucur ca pot sa fac ceea ce-mi place. Ma bucur de fiecare frunza, de fiecare floare, de nori, de ploaie, de-o raza de soare, de un zambet de o lacrima, ma impiedic si cad, ma ridic si ma scutur si merg mai departe,nu imi mai fac griji inutile, nu imi este frica de a doua zi, pentru ca asta inseamna viata, asta inseamna sa traiesti. Sunt fericita aici si acum pentru ca traiesc, pentru ca vad, aud, miros, gust, simt, iubesc si sunt iubita.

01 aprilie, 2009

SUNTEM LA FEL IN ESENTA DAR DIFERITI PRIN PARTICULARITATI

Suntem ceea ce simtim in suflet ca suntem, desi ,de cele mai multe ori, ne lasam influentati de parerea celor din jur. Acceptam foarte usor caracterizarile persoanelor din jurul nostru si ni le insusim de multe ori cu seninatate. Daca repeti unui copil ca e prost in cele din urma va ajunge sa creada asta si se va transforma intr-un copil prost. Ajungem sa fim criticati si etichetati de oameni care nu stiu nimic despre noi pur si simplu nu le placem. La fel, la randul nostru, multi dintre noi criticam oameni din jurul nostru fara sa ii cunoastem, fara sa stim circumstantele in care au luat o decizie, motivul pentru care s-au imbracat intr-un anume fel astazi, de ce mananca cu stanga in loc de dreapta si exemple ar mai fi.
De ce oare ne este atat de greu sa acceptam diversitatea? Cum ar fi lumea daca toti am avea aceleasi preferinte? Sau cum ar fi lumea intr-o singura culoare, si hainele facute un singur model, la fel si inaltamintea si toate lucrurile din jur? Ne-ar placea uniformizarea asta? Sunt convinsa ca nu. Si atunci, asa cum ne bucuram de diversitate cand ajungem la piata si vrem sa cumparam mere, optand pentru ionatane dar parca vrand sa gustam si din golden, asa putem sa ne bucuram ca suntem diferiti ca persoane si ca preferinte.
Cred ca impedimentul vine din unghiul din care privesti problema. In loc sa ne gandim "hm, ce gusturi are si X!" am putea sa ne bucuram ca are gusturi diferite si ne poate impartasi experienta lui.
Am facut exercitiul asta mergand pe strada. Am vazut o tipa grasuta si primul impuls a fost "saraca cata e" apoi mi-am dat seama ca pic in aceeasi capcana. M-am corectat "e diferita si nu e nimic rau in a fi diferit".
Economia de piata functioneaza optim atunci cand oferta este diversificata si exista mai multi ofertanti astfel incat vor fi satisfacute mai multe gusturi, ca un exemplu grosier.
Si atunci in loc sa ne ocupam mintea cu etichetari si critici la adresa celorlalti mai bine ne ocupam de noi, sa ne dezvoltam interior astfel incat sa umplem golurile din care se naste rautatea. Golurile genereaza frustrare, iar frustrarea genereaza rautate. Atunci cand golurile si intunericul din noi vor fi umplute cu lumina si cunoastere atunci vom fi evoluat. Atunci cand sunt multumit cu mine se vede inafara mea, emit constant mesajul "sunt fericit! sunt multumit de mine!" si atunci oamenii nu ma vor mai ocoli, imi vor cauta compania.
Cel mai bun lucru pe care il poate face un om pentru el este sa se iubeasca pe sine insusi, sa-si acorde timp pentru el, sa faca lucrurile care simte ca-l implinesc atunci cand simte sa le faca, sa nu mai caute vinovati pentru deciziile luate gresit.
Cu siguranta nu ne vom simti atrasi de flori ofilite sau pomi uscati. Atunci cand ne simtim singuri sa ne intrebam obiectiv si detasat "oare eu sunt o floare ofilita sau un copac uscat?". Ce pot sa fac sa redevin o floare frumoasa? Sa ma hranesc. Sa ma hranesc cu hrana sanatoasa atat fizica cat si spirituala.
In esenta suntem creati la fel, forma si culoarea difera, asta nu ne face automat de calitate inferioara. Calitatea ne este data de cat investim in noi.
Haideti sa fim mai buni incepand de acum.