VACANTA CU AROMA DE NISIP CALDUT SI APA SARATA

Uneori este excelent cand ti se face bine cu forta. Initial nu vezi partea buna, o vezi doar pe aia care te incurca. Happened to me! :P

La inceput tata m-a mustrat, apoi serviciul m-a fortat. Gata! De azi sunt oficial in vacanta pentru doua saptamani. Yupii!

Si ce-i mai placut decat o vacanta la mare cand toamna bate la usa?! 

Ah, parca simt nisipul caldut pe talpile picioarelor, muzica valurilor agitate de trecerea verii si senzatia racoritoare a apei patrunzand printre degetele de la picioare. 

Si da, sunt nationalista in esenta mea. Prefer malul marii noastre. E adevarat! Nu are luxul hotelurilor din Antalya sau ale celor din Grecia, si nici apa nu are limpezimea si culoarea Marii Egee sau a Mediteranei. Dar are o energie pe care o simt de cand am coborit din tren! Daaaa! Si m-am hotarat! Voi merge cu trenul! 

Imi amintesc cat de mult imi placea sa merg cu tenul in adolescenta sau chiar mai copil fiind. Hai RAPID! :))

O fi zgomotul rotilor pe sinele de otel? Sau e vibratia? Sau or fi peisajele!? Stii ce?! Cred ca sunt toate impreuna.

Luni sunt in gara. Locomotiva neobosita trage garnitura de Eforie Nord la peron. Ma sui in tren si imi gasesc locul. Sunt emotionata. Astept... o smucitura scurta acompaniata de un scartait prelung. Se aude sirena care anunta plecarea trenului din Gara de Nord. 

Ma bucura numai gandul drumului cu trenul. :)

Ah, si simt ... simt cum soarele mai domol imi mangaie pielea regala si vantul ... vantul imi poarta gandul depaaaarte, departe unde abia se mai zareste un vapor in larg, acolo unde cerul da mana cu apa.

Cum stau in pura-mi relaxare apa imi spala picioarele. Un val cu tupeu se-ncumeta mai departe. La soare fiind apa imi pare receeee! 

Hmmm! Dar ce se intampla!? Valul nu se mai retrage?  Stau intr-o balta? 

Ma trezesc! Sunt acasa in micutza camera de apartament bucurestean. M-a inundat vecina! 

C'mooon! M-a inundat vecina de ganduri bune vroiam sa spun. 

Prea multa visare! :))

Va pup pe toti si va trimit o e-scoica.

RELATIVITATE

Lucrurile despre care auzim ca au fost descoperite de minti luminate exista deja. Ele sunt pretutindeni in jurul nostru. Mintile luminate si-au acordat timp sa le observe si sa ajunga la o concluzie.
Un bun prieten al nostru, Dr Einstein, ne-a spus la un moment dat ca natura functioneaza dupa o lege a relativitatii. Generalizand concluzionez - dupa ceva vreme de observatii personale - ca totul este relativ: binele - raul, frumosul - uratul, conceptul de mult sau putin, gras - slab, etc. Un singur lucru se abate de la relativitate, si anume DRAGOSTEA. Dragostea fie este, fie nu este. Dragostea este absoluta. Fie iubesti cu toata fiinta ta, fie nu iubesti. Acolo unde nu este dragoste este frica.
Ne-am creat cu totii un set de reguli pe care le urmam orbeste si le aparam cu orice pret atunci cand simtim ca cineva sau ceva ne ameninta temelia constructiei migaloase. Ce se intampla daca se prabuseste turnul de reguli si concepte? Cine mai suntem noi daca pierdem ce am creat cu truda in atata timp?
De aici am pornit eu. Eu eram in turnul meu de reguli si principii pe care mi le aparam cu indarjire eroica, as putea spune. Si cum stateam in turnul meu mi-am dat seama ca sunt singura. Da, singura! Desigur, eram inconjurata de foarte multa lume, dar lumea imi vedea doar masca sclipicioasa si pentru ea ma placea. Aproape nimeni nu cauta sa-mi cunoasca sufletul.
Si atunci m-a lovit intrebarea: "Cine sunt eu?", "Care este menirea mea in viata asta?". Auzeam tot felul de teorii conform carora suntem la intamplare, pur si simplu o materie risipita. Am refuzat sa cred asta. In adancul sufletului meu stiam ca este imposibila o risipa de materie la o scala atat de mare.
Am inceput sa caut: cine sunt eu? M-am lovit de imagini si definitii pe care mi le dadeau altii. "Esti ciudata", "esti grasa", "esti pitica", "nu esti cine stie ce - esti o figura comuna", "nu te pricepi la nimic", "nu pre esti in stare sa duci nimic pana la capat", "esti rea". Si toate astea comparativ cu ce? Cand spui cuiva "esti bun", "esti rau", "esti gras", "esti urat" cu ce compari? Toate conceptele sunt relative. Asa cum unora e posibil sa par urata, altii ma pot place, asa cum unii ma catalogheaza drept rea pentru ca n-am reactionat in asa fel incat sa se simta ei bine, la fel de bine oamenii carora le-am facut bine sa imi spuna ca sunt painea lui Dumnezeu.
Sunt aceste relativitati pe care avem obisnuinta sa le enuntam ca adevaruri general valabile, ca reguli stricte. Conteaza ochiul care le vede si cum le vede. Ochiul este sufletul, nu degeaba inteleptii tot spuneau "ochii sunt fereastra catre suflet". Ochiul este fereastra prin care noi lasam impresii si imagini sa intre si sa iasa din noi. Ai un suflet curat - vezi bucurie si dragoste, ai un suflet incercat si suparat - vezi in nuante de gri.
Ca sa dau un exemplu concludent: eu sunt in general o persoana optimista si tind sa vad frumusetea in lucruri si oameni. Vad o fata pe strada, o fata imbracata cu ciorapi multicolori, cu o fusta rosie si o palerie mov la care a innodat o esarfa roz. Gandesc: "cata pofta de viata! Ce combinatii indraznete!"
Mi s-a inamplat ca o persoana de langa mine sa o catalogheze "dusa cu capu' " sau "varza".
Si apoi unde este adevarul in asta?
De ce cautam in jurul nostru raul si uratul cand am putea sa ne educam sa vedem bunatatea si frumusetea?
Imi place sa caut in adancimea lucrurilor. Mi-a placut mereu sa merg dincolo de aparente. Sunt de parere ca noi, oamenii, suntem la fel: avem toti sentimente, suferim toti, ceea ce ne diferentiaza este modalitatea in care ascundem trairile interioare. Unii se pricep sa ascunda mai bine decat altii. Altii ajung la o asemenea maestrie incat se ascund perfect de ei insisi.
Iau relativul concept de bun/bine si intreb "cum e mai bine: sa ai o relatie bazata pe minciuna si frica sau sa fii singur si impacat cu tine si cu alegerea ta, cu faptul ca n-ai ales un compromis care nu rezoneaza cu sufletul tau?"
Am in jurul meu o multime de oameni care sunt constienti ca relatiile lor nu sunt ceea ce-si doresc cu adevarat si totusi le accepta asa cum sunt. La o prima vedere sunt relatii perfecte pe care, necunoscand amanunte, ajungi sa le invidiezi. Abia dupa ce mi-am deschis sufletul si am stat de vorba cu ei au recunoscut ca nu e ceea ce pare.
Eu vin si va intreb pe voi: DE CE ANUME VA ESTE FRICA? Fiti sinceri cu voi si scrieti pe o bucata de hartie de ce anume va este frica.
Ar fi o extraordinara onoare pentru mine daca mi-ati impartasi temerile. Le voi impartasi si eu cu voi.
Acolo unde este frica si teama nu are loc adevarata dragoste!
Va doresc tuturor sa fiti iubiti... eu deja va iubesc pe toti!

TEST DE EGO

Eu. Vazuta din exterior - una bucata femeie in toata firea, la 32 de ani, in interior - un copil inca mirat de legile stupide dupa care se invarte lumea.
Am inceput sa cercetez, sa caut raspunsuri la intrebari... ma caut inca pe mine si incerc sa ma regasesc in fiecare om intalnit, in fiecare vibratie a naturii.
Astazi am avut parte de o lectie. Si ma gandesc ca am fost tare norocoasa ca am putut sa invat ceva.
Pana deunazi ajunsesem la concluzia ca am reusit sa ating un nivel decent de echilibru interior si ca exista putine lucruri care m-ar deranja daca mi s-ar intampla.
Eh, imediat dupa enunt iata ca vine si testul.
M-am trezit ca glumeam cu un coleg care asezoneaza glumele din abundenta si ti le serveste fierbinti. Eu convinsa de deplinatatea echilibrului meu mi-am spus ca pot jongla cu focul si mi-am luat-o. In mod normal nu ma suparam prea tare, sau pot spune ca evitam deliberat astfel de confruntari. De data asta mi-a picat greu.
Dupa ce mi-am revenit din ameteala am stat sa ma gandesc de ce m-am enervat acum. Ce anume din mine a declansat reactia asta?
EGO-ul meu mare si pompos - asta e raspunsul. Mi-am dat seama ca nu neaparat glumele la adresa mea m-au deranjat ci faptul ca erau spuse cu audienta.
"Vaaaai, cum a putut sa spuna despre mine asaaaa!?" tipa egoul umflat la maxim. "Ce vor zice ceilalti de mine? Il lasi sa te umileasca asaaa?!"
Indata ce mi-am dat seama de unde provenea reactia m-am linistit. O gluma, indiferent cum ar fi ea, nu poate schimba ceea ce esti in fapt. Nu are cum sa te raneasca sau sa te stirbeasca.
Da! Iti poate rani ego-ul stralucitor, imaginea pe care o scoti in lume, dar nu poate sa-ti raneasca esenta sau sa o modifice cumva.
I-am multumit apoi glumetului si am fost impacata in sufletul meu ca nu ii purtam pica sub nici o forma.
Am constatat ca fiecare om pe care il atrag in viata mea este o reflexie a propriei mele persoane. Daca sunt atenta pot sa ma vad si sa ma corectez, daca nu sunt atenta - repet lectia.
Azi m-am mai descoperit inca un pic.

CE SE INTAMPLA ATUNCI CAND CONSUMI DROGURI LA VOLAN?!

VRETI SA STITI CE SE INTAMPLA ATUNCI CAND CONSUMI DROGURI LA VOLAN?!:)))

BONDARUL CU VESTI BUNE...

El a fost pentru aproximativ 5 minute prietenul meu.
L-am cunoscut saptamana trecuta la Moeciu de Sus cand am fost intr-o tabara pentru Dezvoltare Personala organizata de prietena mea aducatoare de miracole in vietile oamenilor, Nicoleta Svarlefus. Imi petreceam dimineata pe terasa vilei unde am fost cazati si la un moment dat ma bazaie o ganganie - atat stiam atunci, pentru ca nici macar nu i-am acordat atentia cuvenita. Initial am incercat sa-l indepartez cu mainile apoi mi-am adus aminte ca o lege a Universului spune ca lucrurile, fiintele si intamplarile contra carora lupti se intorc mai puternice in viata ta, ca sa te invete o lectie anume. Am lasat mainile jos si am asteptat sa vad ce se intampla. Si ce credeti!? S-a asezat in palma mea. Si-a facut toaleta completa - picioare, antene, tep, aripioare si apoi am crezut ca-si ia zborul. Da de unde! S-a facut comod si a tras un pui de somn. Statea sprijinit cu micutzul cap in palma mea si pulsa sacadat. Am ramas muta si uimita in acelasi timp. Era prima oara in viata cand nu m-am mai ferit de insecte tepoase si iata ce minune s-a intamplat. Dupa ce si-a facut somnul de frumusete si-a recapatat tinuta de zbor si dus a fost.
Nu stiu exact insemnatatea intamplarii insa stiu cu siguranta ca acest bondar m-a iubit si mi-a furat inima pe veci. El a fost primul bondar din viata mea.:)

IERTAREA

Iertarea este reteta fericirii

Incapacitatea de a ierta este reteta nefericirii

Nu ar fi exclus ca orice durere, indiferent de cauza ei, sa aiba la baza o incapacitate interioara de a ierta.

Cultivarea gandurilor de razbunare

Si blocarea iubirii si compasiunii

Interfereaza cu siguranta

Cu sistemul nostru imunitar

Si cu starea noastra de sanatate

Asa numita manie “justificata”

Interfereaza cu siguranta

Cu experimentarea Pacii lui Dumnezeu.

Iertarea nu inseamna

Ca esti de acord cu fapta comisa de celalalt,

Sau cu comportamentul lui revoltator.

Iertarea inseamna sa nu mai traiesti in trecut

Si sa nu te mai cramponezi de temerile acestuia.

Iertarea inseamna sa nu-ti mai zgandari vechile rani

Astfel incat acestea sa continue sa sangereze.

Iertarea inseamna

Sa traiesti si sa iubesti

In intregime in momentul prezent,

Fara sa lasi acest moment

Sa fie umbrit de trecut.

Iertarea inseamna sa te eliberezi de manie

Si de ganduri violente.

Iertarea inseamna

Sa renunti la orice dorinta

De a putea sa iti schimbi trecutul.

Iertarea inseamna

Sa iti reversi iubirea asupra tuturor,

Fara sa excluzi pe nimeni.

Iertarea inseamna

Sa vindeci golul din inima

Provocat de incapacitatea de a ierta.

Iertarea inseamna

Sa vezi lumina lui Dumnezeu

In toti oamenii,

Indiferent de comportamentul lor.

Iertarea nu este un act unilateral

Ea nu se refera exclusiv la celalalt,

Ci si la tine insuti,

Si la greselile pe care le-ai facut in trecut,

Precum si la vinovatia si rusinea de care continui sa te cramponezi.

In sensul cel mai profund,

Iertarea inseamna sa te ierti pe tine insuti

De separarea ta fata de un Dumnezeu plin de iubire.

Iertarea inseamna

Sa il ierti pe Dumnezeu

Si interpretarea gresita fata de el,

Potrivit careia te-a abandonat sa te-a lasat singur.

A ierta chiar in acest moment

Inseamna sa nu mai fii

Regele sau Regina celor care taraganeaza tot timpul lucrurile.

Iertarea deschide poarta

Dincolo de care te poti simti una cu Spiritul

Si cu ceilalti oameni.

Nu este niciodata prea devreme

Pentru a ierta

Nu este niciodata prea tarziu

Pentru a ierta

Cat de mult dureaza iertarea?

Titul depinde de sistemul tau de convingeri.

Daca esti absolut sigur ca ea nu se va produce niciodata,

Nici nu se va produce.

Daca esti absolut convins ca va dura sase luni,

Va dura cu siguranta sase luni,

Daca esti absolut convins ca nu dureaza decat o secunda,

Ea nu dureaza decat o secunda.

Eu cred din toata inima

Ca aceasta lume nu va cunoaste starea de pace

Decat atunci cand fiecare om

Isi va asuma responsabilitatea

De a-i ierta pe toti ceilalti,

Inclusiv pe el insusi,

In intregime.