DRAGOSTEA – CA UN TANGO ARGENTINIAN

Ma uit in jurul meu si mi se pare ca oamenii nu mai stiu sa danseze, nu mai lasa muzica sa faca parte din ei. Fiecare pas pe care il facem in viata are muzica lui si viata in sine este un ring de dans. Dansam pe o muzica vesela si inocenta intreaga copilarie, in adolescenta suntem plini de viata si lasam unda basului sa ne vibreze in inima, insa atunci cand suntem intr-un cuplu ceva pe portativ se modifica. Unde suntem noi pe acest ring de dans? Suntem timizi, pe marginea lui, privind mereu la celelalte cupluri si uitam sa ne uitam la noi. Suntem stangaci. Ne gandim mai mult la cum aratam decat la dans in sine si nu mai simtim muzica, ea trece pe undeva pe langa noi. Muzica nu mai patrunde prin pori, nu mai curge prin vene ca sa ajunga pana in adancul sufletului. Tot ce ne-a ramas sunt doua picioare stangi si mult orgoliu. Am observat – fara a reduce la statut de regula absoluta – ca oamenii vor ca lucrurile din afara lor sa rezoneze cu ceea ce vor. Vreau o pereche care sa stie cum sa danseze cu mine, sa imi anticipeze fiecare miscare, fiecare pas, sa formam un intreg. Dansul meu cum este? Mai am de lucrat. De ce nu incep prin a-mi perfectiona stilul? Atunci cand eu sunt un bun dansator negresit voi atrage si perechea mea. Spuneam ca vad dragostea ca pe un tango argentinian – plin de pasiune. E momentul in care ei doi sunt fata in fata, se cunosc pentru prima oara. Ca sa iti poata iesi dansul muzica trebuie sa vibreze in toata fiinta ta. Ei sunt acolo, unul pentru celalalt, pregatiti sa inceapa. Exista momentul apropierii… doua respratii devin una singura… doua trupuri devin unul singur, fiecare pas face loc celuilalt. Exista atata pasiune in dansul acesta si ma intreb oare cum poate fi dansat daca lumea imi lasa impresia ca nu mai traieste cu pasiune deloc? Ma intrebam zilele trecute de ce sunt atat de trista totusi? Oare ceea ce vreau eu este prea mult? Oare au dreptate cei care imi tot repeta ca sunt mult prea pretentioasa si ca ar fi bine sa cobor cu picioarele pe pamant? Nu, nu sunt prea pretentioasa. Pentru ca si pretentiile, ca orice ale lucruri, sunt relative – ele se reduc la subiect. Comparativ cu natura celor care ma considera pretentioasa, da, pretentiile mele sunt ridicate. Gradul lor de multumire, de satisfacere a nevoilor, este atins la o cota mult mai mica decat a mea. Asta nu inseamna ca voi renunta la pretentiile mele doar ca sa fiu ca ei. M-am hotarat! Eu vreau sa dansez tango. Vreau ca viata mea sa fie plina de vibratie si culoare, vreau ca viata mea sa fie plina de pasiune. E dreptul meu si stiu ca merit asta. N-am sa renunt la visul asta doar pentru ca pana in acest moment am avut doar parteneri care ma calcau pe picioare sau ma scapau atunci cand ar fi fost momentul sa ma sustina. Mie imi place viata, imi place sa dansez si ce dansator renunta la dans din cauza unui partener nepotrivit?! Un dansator indragostit de dans in sine isi cauta un partener potrivit astfel incat dansul sa iasa perfect. Va doresc sa aveti langa voi partenerii perfecti. Nu acceptati pe cei care va calca pe picioare. Cu ei nu veti castiga nicicand concursul.

BIORITM

Teoria bioritmului a luat fiinta intre anii 1897 - 1902.
Fondatorii teoriei au fost: Hermann Swoboda - profesor la Universitatea din Viena, Wilhelm Fliess - specialist in numerologie, si Alfred Teltscher profesor la Universitatea din Innsbruck.
Bioritmul reprezinta practic influenta diferitelor cicluri biologice asupra fiecarei persoane.
Initial au fost observate ciclul fizic si cel emotional urmate indeaproape de observarea ciclului intelectual si mai tarziu de cel intuitiv. In prezent exista chiar opinii si despre alte cicluri dar mai putin importante. Cele patru raman insa ciclurile de baza ale bioritmului.
Ciclul fizic din bioritm se refera in special la coordonare, putere, aptitudini fizice. in perioada in care acest ciclu este la niveluri inalte este momentul sa va ocupati de tot ceea ce presupune efort fizic. Chiar si rezistenta la boli este in mod normal mai buna in aceasta perioada. In perioada in care acest ciclu al bioritmului este sub linia mediana, avand o valoare negativa, este momentul sa va odihniti pentru refacere.
Ciclul emotional al bioritmului se refera la creativitate, sensibilitate, dispozitie, perceptie. Cand acest ciclu din bioritm este in partea superioara a graficului, creativitatea este la un nivel inalt, comunicarea emotionala, socializarea deasemenea sunt la niveluri foarte bune, starea sufleteasca este pozitiva. In partea de jos a ciclului se poate observa o anumita doza de deprimare, impulsivitate, lipsa de comunicare sau comunicare incorecta. E bine ca in aceasta perioada sa ganditi mai mult la orice vreti sa intreprindeti mai ales in relatiile cu cei din jur inclusiv cu partenerul(a) de viata.
Ciclul intelectual din bioritm este legat de gandirea analitica, analiza logica, memorie, comunicarea rationala. In partea pozitiva a acestui ciclu din bioritm va puteti baza deplin pe capacitatea de gandire, analiza, memorie, invatare. Comunicarea la locul de munca va fi mai buna, veti putea sa va expuneti mai logic punctul de vedere. In partea negativa a ciclului insa, toate aceste caracteristici au de suferit. Este mai bine ca in aceasta etapa sa va relaxati, sa nu intrati in discutii contradictorii la locul de munca, sa faceti eventual o munca fizica sau mai usoara.
Ultimul descoperit, ciclul intuitiei este si el o parte importanta a bioritmului desi nu la fel de important ca primele trei. Cu ajutorul acestui ciclu din bioritm veti putea afla cand sa va incredeti in propria intuitie si cand aceasta nu va va ajuta. Probabil nu veti castiga la Loto in zilele cand acesta este la maxim dar veti recunoaste mai usor situatiile favorabile, veti vedea mai repede cine va sunt adevaratii prieteni, veti simti daca sa aveti sau nu incredere in diferite persoane.

FORMA FARA FOND

Vorbeam recent cu un amic si ajunsesem sa discutam despre femei care, in general, cauta in buzunare inainte sa dea doi bani pe tine. M-a pus pe ganduri discutia asta si am incercat sa vad de unde provine starea de fapt.
Tuturor ne plac lucrurile frumoase, ne plac oamenii frumosi, ne place sa spunem ca apreciem frumosul, dar oare stim sa recunoastem frumusetea adevarata a lucrurilor, a oamenilor?
Exista o afirmatie: "barbatilor le plac femeile frumoase". Nimic mai adevarat. Intrebi un tanar, un barbat: "tu, ce cauti la o femeie? cum vrei tu sa fie?" El iti raspunde "frumoasa..., adica sa arate bine; sa aiba si fund obraznic, si picioare lungi, si sani mari, si sa fie non-conformista asaa".
Buuun! Cere si ti se va da! Oferta se muleaza pe cerere. Intr-o piata cu economie sanatoasa, cladita pe jocul dintre cerere si oferta, oferta va fi proiectata si modificata in functie de cerere.
Cum facem? Vrem femei frumoase, da' frumoase dom'le nu gluma. Daca exista cumva femei care nu sunt de coperta revistei dar au inteligenta si umor care compenseaza deficitul?! Merge? Hmmm, nu prea. Ce nevoie ai de o femeie desteapta? Si apoi daca e mai desteapta decat tine... dai prost in fatza prietenilor. Nu, nene, frumoasa sa fie si atat!
In regula! Daca au vazut fetele ca asta se cere, la asta au inceput sa lucreze. La ce buna stiinta sau cultura generala?! Nu asta intereseaza! In timpul in care as putea citi o carte Nuti de la Cosmetica deja imi termina epilatul total si apoi am timp de solar. Si daca nu arat bine apoi cum o sa-l atrag eu pe Nicu al meu care sa-mi plateasca marirea de sani?! Daca nu am sanii mari nu am cum sa atrag "peste cel mare" sau "lozul castigator"?
Cine a zis ca e usoara viata de femeie?! Pfff!
Asadar, domnilor, daca se cauta frumusetea superficiala, de ambalaj, cum imi place mie sa o numesc, de ce sunteti nemultumiti cand constatati ca in ambalaj nu este cine-stie-ce?
Frumusetea de ambalaj se obtine si se intretine cu bani grei. De unde sa obtii banii aia grei daca nu ti-ai prea dezvoltat darurile si aptitudinile intelectuale?
Traim intr-un cerc vicios: barbati care cauta in permanenta frumusete si tinerete fizica si femei care cauta venituri prin care sa intretina aceste frumuseti. Cine intra in hora asta si apoi constata ca nu ii mai place jocul poate sa iasa dar sa stie care e muzica pe care o cauta.
Incerc sa ma pun in pielea unui barbat: vreau o femeie langa care sa ma simt bine, sa fie draguta, sa aiba simtul umorului, sa nu fie blocata in idei preconcepute, sa ii placa sa mearga si la cinema dar si la o piesa de teatru, sa am ce sa discut cu ea cand suntem impreuna, sa ma iubeasca pentru ce sunt eu, nu pentru ce ar vrea sa fiu. Unde caut? Ah, da! Uite blonda asta draguta, ce aratare diafana, ce picioare..... si ce talie.... si cum i se muleaza camasutza ei pe bustul alaaaa...Da! Asta e!
Si apoi unde e problema?! Pai baiatul s-a oprit la "vreau o femeie langa care sa ma simt bine, sa fie draguta"... restul s-au pierdut pe drum (umorul, subiectele de conversatie comune, iubirea...).
Cati oameni stiu ce vor cu adevarat? Te trezesti dupa adolescenta, dupa goana hormonala bulversanta, in fata unei imense oferte. Intorci capul in stanga si in dreapta si ai vrea sa gusti din toate cate un pic, doar o viata are omul, si trece asa repedeeee! Nu?!
Habar nu ai ce vrei cu adevarat, insa te concentrezi pe ce nu vrei: nu vrei sa te stabilesti la casa ta, nu vrei sa ai o relatie in care celalalt sa-ti spuna ce sa faci, nu vrei sa-ti pierzi independenta. Dar cine te obliga sa faci asta? Cine te obliga sa intri intr-o relatie in care sa permiti celuilat sa iti spuna ce sa faci, unde sa mergi, cat sa stai, cum sa stai? Cine te obliga sa te insori daca nu vrei? Si daca vrei, cine te obliga sa te insori cu o persoana care nu e cu ceea ce ai visat? Faci asta ca sa poti da vina pe cineva mai tarziu? Ii mai aud pe cate unii "pai da' cine a vrut sa se insoare?! Ea ramasese gravida... sau asa era echitabil sa procedez in momentul ala".
Sa fim sinceri cu noi insine si sa ne acordam cateva momente noua, pentru ca meritam asta. Sa ne intrebam in acele momente de sinceritate absoluta, in care suntem doar noi cu noi, "oare ce vreau eu cu adevarat? Ce vreau eu sa am, unde vreau sa ajung, ce fel de oameni imi doresc sa am langa mine?"
S-ar simplifica datele problemei. Sau poate chiar asta o fi problema: ca nu mai exista nici o problema?!

THEY DON'T REALLY CARE ABOUT US

si a stiut tot timpul....






Skin head, dead head
Everybody gone bad
Situation, aggravation
Everybody allegation
In the suite, on the news
Everybody dog food
Bang bang, shot dead
Everybody's gone mad

All I wanna say is that
They don't really care about us
All I wanna say is that
They don't really care about us

Beat me, hate me
You can never break me
Will me, thrill me
You can never kill me
Jew me, sue me
Everybody do me
Kick me, kike me
Don't you black or white me

All I wanna say is that
They don't really care about us
All I wanna say is that
They don't really care about us

Tell me what has become of my life
I have a wife and two children who love me
I am the victim of police brutality, now
I'm tired of bein' the victim of hate
You're rapin' me of my pride
Oh, for God's sake
I look to heaven to fulfill its prophecy...
Set me free

Skin head, dead head
Everybody gone bad
trepidation, speculation
Everybody allegation
In the suite, on the news
Everybody dog food
black man, black male
Throw your brother in jail

All I wanna say is that
They don't really care about us
All I wanna say is that
They don't really care about us

Tell me what has become of my rights
Am I invisible because you ignore me?
Your proclamation promised me free liberty, now
I'm tired of bein' the victim of shame
They're throwing me in a class with a bad name
I can't believe this is the land from which I came
You know I do really hate to say it
The government don't wanna see
But if Roosevelt was livin'
He wouldn't let this be, no, no

Skin head, dead head
Everybody gone bad
Situation, speculation
Everybody litigation
Beat me, bash me
You can never trash me
Hit me, kick me
You can never get me

All I wanna say is that
They don't really care about us
All I wanna say is that
They don't really care about us

Some things in life they just don't wanna see
But if Martin Luther was livin'
He wouldn't let this be

Skin head, dead head
Everybody gone bad
Situation, segregation
Everybody allegation
In the suite, on the news
Everybody dog food
Kick me, strike me
Don't you wrong or right me

All I wanna say is that
They don't really care about us
All I wanna say is that
They don't really care about us
....

S-A STINS O SUPERNOVA

S-a stins o SuperNova. S-a stins un copil, un geniu, un om care a schimbat lumea.
Mai am si acum, la 32 de ani, posterul Cu Michael Jackson lipit de usa dormitorului de la mama de acasa. Desi nu mai aparuse de ceva timp pe scena amprenta muzicii lui ramasese in ADN-ul meu. Fac parte din generatia cu Michael Jackson in ADN si exista o diferenta. Pe el nu il poti uita. E mai presus de barfe si scandaluri, e mai presus de lumesc.
Tatal meu ii spunea "Seful". La fel ca majoritatea oamenilor din jurul nostru tatal meu, un mare fan al lui de altfel, a privit cu tristete tot balciul din ultimele zile. Mi-a spus ieri "a murit strivit de greutatea geniului lui".
Eu cred ca a fost pana in ultima clipa un copil. El a fost un Peter Pan transpus i realitate. Copii nu rezista mult in lumea oamenilor mari pentru ca ei spera, iubesc, creeaza, sunt puri si sunt sinceri si toate calitatile astea sunt luate drept defecte de oameni meschini manati de lacomie care nu concep ca un om la 50 de ani sa mai permita copilului din el sa traiasca si sa se bucure de viata. Eu, personal, nu cred ca a murit pur si simplu. Cred ca a fost omorat. Prea multe piese din puzzle nu se leaga. Insa acum e tardiv. Ce a fost facut a fost. Ceea ce ramane este el - regele unei noi ere - in inimile si in gandurile noastre. Muzica lui a avut un impact prea puternic ca sa nu ramana peste ani si ani. Este o legenda.
Acum cand timpul nu mai poate fi dat inapoi tot ce imi ramane este sa ii transmit un mesaj:

"Michael, you will be always alive into thousands of hearts, mind and voices that will sing your absolutely precious songs. You did it! Your music broke through race, social background, colour. You gave a wonderful meaning to the word "coloured". You were the most beautiful and full of light spot of colour on this Earth. Now Peter Pan is free because the grown-ups wanted to make him became one of them. I hope you are now in Never Never Land with the other boys making fun of the joke of life we live in. I haven't seen a man loved by so many as you are. I'm sending you only good thoughts from here, where not all grown-ups have grown up. Some of us, inside, are still children. You are not gone because that would be an impossible thing. You are forever, like the river Jordan!"
May your soul rest in peace.