31 martie, 2010

RASPUNSURILE SUNT INAUNTRUL FIECARUIA

Viata este facuta din alegeri... este o afirmatie pe care am citit-o, la care am reflectat si am gasit ca face parte din adevarurile mele de viata.

Exista adevarul general, acea multime de notiuni general acceptata de comunitati, si exista adevarul personal, acel set de notiuni care rezoneaza in interiorul sufletului nostru ca fiind adevarat. In general am avut o problema sau, mai degraba, o rafuiala cu adevarul general valabil. L-as fi putut accepta in cazul in care noi, oamenii, am fi fost identici ... dar nu suntem. Avem un suflet care reactioneaza aproximativ similar la stimuli insa suntem particularizati prin multitudinea de experiente acumulate inca de la prima gura de aer terestru.

Inca din momentul in care am constientizat ca inauntrul meu exista un adevar care nu coincide cu cel general adoptat am inceput cautarea. Cele doua sabloane nu se potriveau. Au inceput intrebarile: "de ce exista diferente?" "de ce simt altfel daca adevarul care am fost invatata ca exista este unic?".

In fiecare dintre noi exista inca un copil care cauta ajutorul inafara lui. Unii dintre noi ingroapa adanc acel copil insa nevoile lui raman. Cat traim invatam sa mergem, din mici creatori ne transformam treptat in persoane care incearca sa se adapteze mediului in care intra, ne impiedicam de multe ori, plangem de cele mai multe ori si tot de atatea ori cautam in exteriorul nostru acel "parinte" care sa ne ridice, sa ne ia in brate si sa ne spuna o vorba buna, sa ne sarute pe frunte si sa ne arate cum sa procedam data viitoare ca sa evitam durerea. Multi dintre noi nu realizeaza ca aceste cautari pe care le avem la varsta maturitatii biologice exista pentru ca acel copil din noi nu a gasit pana in acest moment ceea ce a avut nevoie mereu - sprijin si iubire neconditionata.







24 martie, 2010

ORA PAMANTULUI 2010


Traim pe planeta asta minunata de mii de ani, insa in evolutia noastra mareata am reusit sa distrugem mare parte din ea. Suntem rasa superioara, in varful lantului trofic, insa multi ani am considerat ca aceasta presupune doar drepturi nu si responsabilitate.





Pamantul este un organism viu, la fel ca oricare dintre noi, este o fiinta care ne-a dat atatea bucurii, ne-a hranit, ne-a oferit adapost, ne-a acceptat asa cum suntem noi, cu bune si mai putin bune. Pamantul s-a bucurat de Soare ca si noi insa ne-a si protejat prin camasa lui de ozon, a trait bucuria odata cu noi si cand a ras cu pofta s-a cutremurat, insa noi ne-am speriat si l-am considerat dusman, a plans odata cu noi iar lacrimile lui pentru noi au fost furtuni, ne-a lasat sa ne exprimam creativitatea explorandu-i si modificandu-i invelisurile... dar pe undeva noi am uitat sa ii fim recunoscatori si sa il respectam cum se cuvine unei fiinte vii. 





A venit momentul sa ne schimbam optica si atitudinea fata de planeta noastra. A venit momentul sa ne intoarcem spre ea si sa ii aratam ca o iubim si ca nu vrem sa o pierdem. 

In martie 2007 la Sidney - Australia a inceput o actiune ce a luat amploare in anii urmatori. 

Anul acesta pe 27 martie (sambata), STINGE LUMINA intre orele 20:30 - 21:30! O ora din viata ta pentru viata planetei albastre!

Este o dovada ca ne pasa, ca vrem sa devenim responsabili, ca ne angajam sa ne educam copiii sa respecte si sa iubeasca Terra. 

Credeti ca nu puteti sta o ora din viata voastra fara electricitate?! 

Am o PROPUNERE pentru voi: o ora in care sa stam pe intuneric si sa transmitem Pamantului iubire si ganduri bune, sa ne cerem iertare si sa-i promitem ca incepand de acum deschidem ochii si devenim responsabili pentru actiunile noastre.

Multi dintre voi sunt familiarizati cu puterea pe care o are gandul. Gandul este o forma de creatie in care investim energie. 

Imaginati-va milioane de ganduri bune cata energie ar genera!

informatii suplimentare AICI

17 martie, 2010

CEVA S-A PIERDUT PE DRUM...


Recent m-am surprins gandind ca traiesc intr-o societate care se doreste moderna, in care tehnologia avanseaza cu viteza ametitoare, insa la fel de ametitor ne departam de esenta noastra – SUFLETUL. Avem baza tehnologica insa undeva s-a rupt o veriga. Spun asta pentru ca in pofida tuturor mijloacelor ce ne stau la dispozitie ne-am departat unii de altii si mai ales de noi insine. Cumva am pierdut din vedere acel “in final de fapt ce conteaza?”
Simt ca traiesc intr-o societate a tabu-urilor in care mai toti suntem obisnuiti cu termenii, conceptele, insa picam la examenul de acceptare. Avem la dispozitie canale media, avem la dispozitie logistica dar cumva comunicarea este la pamant. Ne scaldam in pornografie insa tributul platit este viata noastra sexuala pe cale de disparitie. Feminitatea si gratia fac loc vulgarului, non-valorii. Punem pret din ce in ce mai mult pe forme fara fond. Multi dintre noi avem diplome care ne imbraca, diplome pe care le tinem in fata cand suntem intrebati “cine esti?” – sunt doctorul cutare, sunt inginerul cutare, sunt economistul cutarica. Am trei, cinci, zece diplome, ocup functie de conducere in companie, conduc o masina traznet, ma imbrac numai de la magazinele de firma insa ceva nu merge in viata mea personala, ceva nu se leaga. Nu-i nimic! De ce sa investesc in ceva inutil? zic multi. Mai bine urc pe culmile gloriei profesionale, in felul acesta voi uita ca acasa sunt singur.

13 martie, 2010

"NU" ESTE CATEODATA CEL MAI BUN RASPUNS

Unii dintre cei mai slabi angajati pe care ii poate avea un angajator este unul cu probleme de vocabular. "Nu" si "poate" nu par sa existe in vocabularul lor. Cine sunt ei? Oamenii "DA" - aceia ce raspund "Cat de sus?" de fiecare data cand seful spune "Sari!".

La prima vedere, ei ar parea angajatii pe care orice angajator si i-ar putea dori - o persoana care nu iti opune rezistenta de fiecare data cand ii adresezi o solicitare, care pare sa ia fiecare dorinta a ta ca pe o comanda. O persoana care nu a avut niciodata o parere diferita sau mai buna. Esti sigur insa ca asta vrei cu adevarat?

Liderii ineficienti se inconjoara cu familiarul, confortabilul - si oameni care gandesc exact ca ei. Cu alte cuvinte, oamenii "DA". Acesti angajati spun sefului exact ce ar dori acesta sa auda, ascunzand orice informatie negativa. Exact ca un cal cu ochelari, managerul conduce cursa fara vreo idee despre directia in care se indreapta si care pot fi obstacolele in calea sa. 

Cei mai buni lideri ii cauta pe aceia care gandesc diferit, si le incurajeaza creativitatea si inventivitatea. Daca toata lumea este de acord cu tine mereu, datorita fricii sau rejectarii constante, cum vei mai putea auzi alte idei? Daca ai doar oameni "DA" in jurul tau, nu poti evolua. 

O alta problema cu recompensarea oamenilor "DA" este ca ei blocheaza pe oricare alt membru al grupului in a contribui cu o parerea onesta. Angajatii isteti si talentati vor incepe sa creada ca singura cale de a merge inainte este de a deveni o persoana "DA", lasand performanta e locul doi. Ei vor deveni reticenti in a da glas cunostintelor si punctului lor de vedere, si nu se vor mai deranja sa mentioneze nici o sugestie care nu este in perfecta armonie cu parerea sefului. 

Sunt un adept convins al metodei "managementului prin plimbare" si imi iau cele mai bune sfaturi de prin sectiile fabricii, vorbind cu oamenii. Ei stiu cum pot fi imbunatatite lucrurile cu mult mai bine decat stiu eu, si majoritatea vor spune cum intocmai cum sta treaba.   
Uneori este necesar sa obtii parerea sincera a unui angajat referitor la o situatie, pana cand construiesti relatia bazata pe incredere. Incearca sa spui "Cum crezi ca ar trebui sa procedam? stiu ca ai multa experienta in domeniu si esti mai aproape de clienti, stii cum gandesc." Reasigurati angajatii ca nu exista consecinte negative pentru sustinerea punctului lor de vedere daca este diferit de al vostru. 


Principala ta sarcina ca lider este sa pui bazele unei politici in care ideile pot fi combatute. Aceasta este singura cale asigura inventivitatea, ideile noi si cea mai rapida cale spre succes. Fii precaut atunci cand acuzi pe cineva ca nu lucreaza in echipa, sa nu o faci doar pentru ca nu e de acord cu ideile tale. Si daca tot suntem aici, intreaba-te cum colaborezi cu superiorii tai. Daca ti se spune sa faci ceva ce stii cu siguranta ca va duce compania intr-o directie gresita sau daca ai o idee mai buna, te conformezi majoritatii si pastrezi ideea pentru tine? 
Bine-inteles, este dezamagitor sa vezi cum oamenii "DA" sunt promovati si sunt tratati preferential, dar este aceasta cea mai buna cale de a actiona?


  articol preluat si tradus de pe http://www.harveymackay.com