25 octombrie, 2009

FREEDOM




This is freedom
You`re smiling
I`m smiling too
`Cause this is freedom
Together will find the truth
You know it`s freedom
When bad things
Feel so damn good
Eh … This is freedom
Can you feel it?
Freedom … Eh

The energy in all of us
The flower of the universe
I`m never gonna set you free
You`ll always be a part of me … x2

This is freedom
You`re smiling
I`m smiling too
`Cause this is freedom
Together will find the truth
You know it`s freedom
When bad things
Feel so damn good
Ehh … Freedom
Can you feel it?

(The energy in all of us
The flower of the universe
I`m never gonna set you free
You`ll always be a part of me … x2)

The energy in all of us
The flower of the unïverse
I`m never gonna set you free
You`ll always be a part of me … x3

21 octombrie, 2009

ROMANIA INCA ARE VALORI

 CAMPIONS LEAGUE

 GLASGOW RANGERS - UNIREA URZICENI  1-4


De la asta am pornit cand m-am gandit "mai, dar Romania inca are valori!". Stia cineva pana acum cativa ani de Unirea Urziceni? Conteaza? Singurul lucru care conteaza in formula succesului este pasiunea pe care o investesti in munca ta. Asta este proiectul de succes al unui fotbalist profesionist, Dan Petrescu. 
Da, este un exemplu din fotbal. Mai avem multe alte domenii si mai exista mii de romani care dau valoare tarii asteia. 
M-am nascut cu fotbalul in sange, ca mostenire genetica cumva. In ultima vreme ceea ce vedeam nu mai era sport. Eram martora unui circ de prost gust. Am renuntat sa ma mai uit la competitii de acest gen tocmai din cauza asta. Ma multumeam sa aflu rezultatele si atat, nu ca m-ar fi incalzit cu ceva. M-am detasat. 
Ieri, insa, am ramas surprinsa ca 1-4 era scorul unei echipe romanesti in deplasare, si nu oriunde ci in patria fotbalului, si nu cu oricine. 
Sunt foarte multi romani care inventeaza lucruri absolut geniale insa nu sunt cunoscuti pentru ca sunt romani, in schimb inventiile lor sunt atribuite unor americani.
Stiati ca stiloul cu rezervor a fost inventat de Petrache Poenaru? Da, un roman!
Avem valori numai ca suntem setati sa vedem numai mizeriile si nu frumosul din lucruri sau din oameni. 
Deschideti ochii si priviti la frumosul din jurul vostru. 

15 octombrie, 2009

THE WINNER TAKES IT ALL



Dimineata de octombrie.... dimineata in jumatatea lui octombrie. Am plecat catre locul de munca. Aerul rece de toamna m-a trezit instantaneu. Partea buna in toata ecuatia era soarele care nu s-a lasat intimidat de Octombrie sau de prognozele meteo. A iesit la datorie ca in fiecare zi si pot sa spun ca a fost la inaltime.
Asezand pas dupa pas pe asfaltul trotuarului ma bucuram ca incepe o noua zi, observam forfota de dimineata din piata pe langa care treceam: oameni care descarcau produsele din camionete, floraresele care isi etalasera mandretele de crizanteme... oameni simpli si complecsi in acelasi timp, preocupati de cate si mai cate ganduri, imparteau drumul cu mine - chiar daca pentru un timp.
Mi-am adus aminte ca pana nu demult si eu eram la fel, mergeam teleghidata posedata de ganduri care imi schimbau starea cand in bine, cand in rau. Acum am constatat ca mintea mea tacea amutita de grandoarea si perfectiunea naturii de toamna. M-am surprins discutand cu Dumnezeul din mine:"... da... am ajuns si aici. Sunt linistita. In viata mea e un calm ciudat. E ca un gol ramas dupa ce toate gandurile si grijile au disparut. Si acum?! Si acum ce?" Clipa in care am intrebat s-a intins si s-a transformat intr-o eternitate. Aveam sentimentul ca traiesc de sute de ani si am fost martora a sute de mii de apusuri si rasarituri de soare.
Cu senzatia ca sunt cumva suspendata in timp am coborat spre statia de metrou. Cand am ajuns, in capatul celalalt al peronului se auzea timid o melodie. Inima mi-a tresarit de bucurie. Nu eram sigura dar cu cat inaintam deveneam. Era un mesaj, un inger care mi-a raspuns: The Winner Takes It All... Era un acordeon care reda perfect acordurile melodiei ABBA, era un om care canta la acordeon aceasta melodie. El nu era degeaba acolo.... insa multi erau in gandurile lor, preocupati de ziua de azi, de ziua de maine, de locul de munca, de ... cine mai stie ce?! El era acolo pentru noi.
Indata ce trenul a sosit in statie si peronul s-a golit el a incetat sa mai cante. Astepta alt val de oameni grabiti carora sa le transmita mesajul. 
Oare cine il aude? Cine l-ar recunoaste daca i s-ar spune?
E simplu: invingator sau invins... nu conteaza atata timp cat ai avut curajul sa intri in joc. Cel care sta pe margine nu are nici o scuza. Invinsul poate fi invins o data, de doua ori dar nu mereu. Un om care isi permite sa fie invins inseamna ca a avut curajul sa intre in joc.
Eu am curajul sa pariez pe viata! Voi?

ANOTIMPURILE TRAIRILOR MELE

E liniste. E liniste afara... poate pentru ca e noapte. E liniste mai ales in mintea mea. Pana acum prin capul meu era un fel de Heathrow unde aterizau in fiecare minut idei si decolau altele, unde se intersectau in aer. MINTEA mea - turnul de comanda, aeroportul.
Cand merg pe strada sunt conectata intr-un mod profund naturii care ma inconjoara. Cred ca as putea sa stau, nu stiu, ...foarte mult in mijlocul naturii sa-i ascult cantecul fara sa ma plictisesc. Am observat recent conexiunea mea ca fiinta la natura. Acum e toamna inafara si inauntrul meu. Aaa, nuuu! Asta nu e un lucru rau. Dimpotriva! E un lucru fantastic pentru ca fiecare anotimp are rostul lui bine definit.
Am spus ca e toamna si inauntrul meu pentru ca dupa agitatia si exuberanta pe care mi-a dat-o vara si dupa energia pe care am captat-o de la soare acum sunt pregatita.





Mi-au cazut frunzele. Se ingalbenisera, erau vechi. Frunzele mele - ideile pe care mi le cimentasem in subcostient, programul conform caruia functionam, acel executabil rulat dimineata la trezire. Ciudat cum, desi acel viata.exe dadea erori din ce in ce mai grave si era cat pe ce sa arunc pe geam calculatorul in loc sa ii fac un debug.
Acum, in prag de Noiembrie, am scapat de multe frunze galbene si uscate.
Ma simt ca un copac gol care sta si asteapta viscolul. E o senzatie de liniste si totusi ciudata.
Toamna pregateste pentru iarna. Pe mine toamna trairilor mele ma pregateste pentru hibernarea sinelui meu, momentul in care voi sta eu cu mine, impacata de rezultatul la care am ajuns, impacata cu ACUM.
Iarna.... iarna e cel mai bun lucru care ni se poate intampla. Putem sa plangem ca ne este frig, ca nu avem ce manca, ca suntem fortati sa ne incuiem in case insa e ceva ce natura stie mai bine - dupa iarna iesi invingator, iesi mai puternic. Moartea genereaza renastere, fiecare gol genereaza plin.
Astfel dupa ce am fost golita de idei preconcepute, de judecati si prejudecati, de rautati, de egoism si in cea mai mare parte de frica, astept cuminte iarna. Astept iarna in care o sa-mi fie frig de singuratate, o sa-mi fie foame de cunoastere, si o sa ma incui in casa sufletului meu, o sa stau sa ma gandesc si sa simt linistea, o sa ma cunosc mai bine, astfel ca, atunci cand prima raza de soare primavaratec strapunge indrazneata norii, sa renasc.... pentru a nu stiu cat-a oara, astfel incat sa fiu pregatita pentru raza aceea de soare, sa o primesc in sufletul meu si in viata mea cu pasiune, sa simta cat am asteptat-o, sa o simt si sa ma bucur de caldura ei.
Atunci voi fi pregatita sa imi arat frunzele noi si verzi pulsand de viata, voi rezista cand soarele va deveni, in vara, dogoritor, si il voi iubi mai mult pentru ca, datorita lui, semintele puse in pamant de toamna, pastrate la adapost iarna, au dat nastere la cel mai frumos si plin de viata copac, si, tot datorita lui, acel copac va avea cele mai frumoase fructe si cea mai reusita recolta.
Acum privesc in jur prin toamna anotimpurilor mele.


07 octombrie, 2009

02 octombrie, 2009

PRIVET! ....CHISINAU


Sfarsitul de septembrie ma gaseste pe drum spre alte meleaguri. Am avut ocazia sa ajung la Chisinau, in Moldova - in vizita, la o buna prietena.
Nu stiam la ce sa ma astept, pur si simplu stiam ca imi doresc sa ajung acolo si sa-mi fac eu o parere. 
Am parasit Bucurestiul in dimineata zilei de 26 Septembrie (si cand zic dimineata ar fi bine sa precizez ca era ora 4). Drumul spre Albita - excelent. N-am mai mers de ceva timp inspre Moldova noastra si ramasesem cu gandul la drumurile infecte care erau odata. Am ramas placut surprinsa de drumuri.
Am intrat in Moldova (Basarabia) odata cu primele raze puternice de soare. Am trecut prin vama cu voie buna si am intalnit numai oameni de bine. E o tara blanda, cu dealuri placute si drumul serpuind domol printre ele.

Chisinaul... mi-a lasat o urma pe suflet. M-am indragostit de oras si de oameni. 
Ca sa-l descriu asa cum l-am simtit pot sa spun ca este un oras al iubirii, al poeziei si cantecului, al florilor si al mireselor. Este un oras al libertatii unde oamenii nu au uitat ce vor si nu au uitat sa apere ce vor. Este un oras al tinerilor nascuti liberi pentru a putea crea. Frumusetea se dezvolta cel mai bine in libertate si asta se vede cel mai bine atunci cand faci o plimbare pe Bulevardul Stefan cel Mare si Sfant si vezi fetele mandre si frumoase, gatite ca niste flori primavara. Se spune ca Romania are cele mai frumoase femei din Europa. Cine a facut afirmatia asta nu le-a vazut pe fetele din Chisinau. Noi romancele, parca am uitat de noi, in goana dupa cariere sau cine mai stie ce. Mi se pare mie ca romanii au uitat sa se respecte si cred ca am avea foarte multe de invatat de la fratii nostrii de peste Prut despre respectul de sine, de la oamenii pe care ii accepta ca lideri pana la hainele cu care se gatesc fetele si produsele pe care le consuma, la nuntile lor si mesele cu care le imbogatesc. 
Chisinau, Ia liubliu tebia!