31 mai, 2009

MOARTEA UNUI COMIS VOIAJOR ....

Atunci cand va mai aduceti aminte de sufletele voastre si atunci cand le auziti strigatul de foame, hraniti-le. Va recoman o piesa de teatru: Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller.
In seara asta am fost acolo, am fost in sala si am simtit cu cata dragoste si daruire isi fac actorii meseria. Au reusit sa transmita un mesaj extraordinar. Nu stiu ce au inteles ceilalti oameni din sala, dar eu stiu ca este inca o alarma: oameni treziti-va, nu va mai pacaliti, nu alegeti sa traiti incarcerati in pseudo-existente!
Ce inseamna sa te sacrifici pentru alti oameni? Ce inseamna sa faci asta cand nimeni nu iti cere asta? Ce inseamna sa iti dai seama ca viata ta este cladita pe minciuni frumoase, pe inchipuiri?
Ce inseamna sa uiti ca ai o familie? Ce inseamna cand transformi munca dintr-un mijloc intr-un scop?
Toti in jurul tau sunt straini. Cei de langa tine, cei care impart cu tine o casa, o camera, sunt straini. Nu stii nimic despre ei pentru ca nu ai avut timp niciodata sa te opresti si sa-i asculti, sa incerci sa-i intelegi.
O drama despre rolul omului in societate,despre valori, familie, relatia dintre parinti si copii.
Nu ezitati in alegere. Mergeti si asistati la o opera de arta. Invatati ceva din lectia servita de mari maestri ai teatrului romanesc.

30 mai, 2009

PLOAIE DE MAI


Ploua... ploua la sfarsitul lui mai in Bucuresti, orasul oamenilor grabiti, orasul oamenilor care uita sa se mai bucure, uita sa mai zambeasca, cufundati in dramele pe care le adopta ca pe un crez.
Este sambata - o zi in care pe strazi forfoteau amatori de plimbari de week-end sau gospodinele grabite. Acum orasul e calm. Ploua. E o ploaie purificatoare venita sa ne linisteasca sufletele de zbuciumul cotidian, parca stiind mai bine decat noi cata nevoie avem de odihna si repaus.
Atmosfera e incarcata energetic. Apa a curatat fiecare frunza de copac, fiecare urma de praf.
Imi era dor de o ploaie de vara, de racoarea care persista dupa ploaie si te imbie sa o pornesti hai-hui pe strazi. Inca imi este dor de o ploaie cu descarcari electrice, in care sa simt pasiunea naturii dezlantuite.
Exista un timp in care uram ploaia. O uram pt ca e uda si rece si pentru ca genereaza noroiul de pe strazi, noroi care murdareste pantofi si haine. Ce pierdere! Am pierdut atatea momente de bucurie, atatea momente in care ma puteam bucura de ploaie.
Acum nu ma mai gandesc la asta. Acum sunt multumita de experienta castigata si de fiecare lectie care mi-a fost servita si din care am invatat ceva.
Imi place ploaia generatoare de viata, imi place soarele ce mentine viata, iubesc zapada alba si rece care acopera muntii iarna la fel de mult ca nisipul fierbinte racorit de apa marii in miez de vara. Ma bucur de fiecare pentru ca fiecare este esential in felul lui, fiecare face parte din noi si noi facem parte dintr-un tot. Daca uram mediul inconjurator ne uram pe noi. Daca intelegem ca noi formam un intreg impreuna cu natura inconjuratoare mai avem o sansa la viata, o sansa de a salva locul asta minunat: a treia planeta de la Soare.

28 mai, 2009

UN INGER PENTRU SUFLETUL MEU

O mai iubeste cineva pe femeia aceasta cu voce de inger? Mereu cand o ascult raman fara cuvinte.



Je ne rêve plus
Je ne fume plus
Je n'ai même plus d'histoire
Je suis laide sans toi

Je suis sale sans toi
Comme une orpheline dans un dortoir
Je n'ai plus envie
De vivre ma vie
Ma vie cesse quand tu pars
Je n'ai plus de vie
Et même mon lit
Se transforme en quai de gare
Quand tu t'en vas...
Je suis malade
Complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu'elle me laissait seule avec mon désespoir
Je suis malade
Parfaitement malade
T'arrive on ne sait jamais quand
Tu repars on ne sait jamais où
Et ça va faire bientôt deux ans
Que tu t'en fous...
Comme à un rocher
Comme à un péché
Je suis accroché à toi
Je suis fatiguée, je suis épuisée
De faire semblant d'être heureuse
Quand ils sont là
Je bois toutes les nuits
Mais tous les whiskys
Pour moi ont le même goût
Et tous les bateaux
Portent ton drapeau
Je ne sais plus où aller tu es partout...
Je suis malade
Complètement malade
Je verse mon sang dans ton corps
Et je suis comme un oiseau mort
Quand toi tu dors
Je suis malade
Parfaitement malade
Tu m'as privée de tous mes chants
Tu m'as vidée de tous mes mots
Pourtant moi j'avais du talent
Avant ta peau...
Cet amour me tue
Si ça continue
Je crèverai seule avec moi
Près de ma radio
comme un gosse idiot
j'écouterai ta propre propre voix qui me chantera...
Je suis malade
Complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu'elle me laissait seule avec mon désespoir
Je suis malade
c'est ça je suis malade
Tu m'as privée de tous mes chants
Tu m'as vidée de tous mes mots
Et j'ai le coeur complètement malade
Cerné de barricades
T'entends... Je suis malade...

CERE SI TI SE VA DA...SAU LEGEA ATRACTIEI APLICATA


Ma gandeam ca este un dar de pret sa constientizezi lucrurile minunate care se afla in jurul tau. Ma simt ca un ghiocel dezmortit de razele soarelui primavara, ca un urs care se intinde la soare dupa o iarna grea, ca suvoaiele ce curg aval primavara dupa topirea zapezii.
Sunt familiarizata de ceva timp cu legea atractiei - cea care spune ca lucrurile care ni se intampla sunt ceea ce, inconstient, am atras catre noi - cu gandul nostru.
Mi s-a parut o teorie revolutionara si analizand intamplarile din trecutu-mi glorios am realizat ca asa este. Trecutul meu este oglinda gandirii mele. Si mi-am spus: "Stai un pic! Asta inseamna ca viitorul meu mai are o sansa! Trebuie sa ma schimb, sa ma reprogramez." Si de aici a inceput procesul de redescoperire interioara.
Am trait si dezamagiri. Uneori mi se parea ca nu merge. Am invatat ca totul pleaca de la cum gandesti si prin exercitiu am reusit sa restabilesc acele coordonate ale drumului corect. Mi-am spus: "Inca o victorie! Cu toata viteza inainte!". Corabia mea si-a intins panzele albe in fata soarelui, vantul le-a umflat cu forta si iata-ma in aventura numita viata.
M-am simtit ca si cum as fi cucerit Everest-ul atunci cand am constatat ca in mintea mea e pace si vocea care pana mai ieri nu ma lasa sa ma odihnesc, tace. E o liniste care nu poate fi descrisa in cuvinte, poate fi doar simtita. E o multumire interioara care ma incarca si imi da forta ca luni dimineata cand vin la serviciu sa fiu bine dispusa in contrast cu oamenii care considera un chin lunea la munca.
Acceptand toata aceasta stare ca fiind starea mea naturala au inceput sa mi se intample lucruri minunate.
De ce am ajuns sa scriu aceste randuri? Pentru ca m-am bucurat ca un copil cand mi-am dat seama acum cateva minute ca am primit un lucru pe care mi l-am dorit azi.
Azi toata ziua m-am gandit la capsuni si la grapefruit. Am reusit sa va fac sa zambiti? Pai e un exemplu simplu, si lucrurile simple sunt baza trairilor si bucuriei noastre.
"Bine-bine dar ai fi putut foarte bine sa ti le cumperi singura, care-i treaba?" - ati fi tentati sa spuneti. Ei bine, probabil ca as fi putut dar am zis: "vineri cand iau banii primul lucru pe care-l fac e sa-mi cumpar capsuni si grapefruit!" .
Nu e prima oara cand mi se intampla. Cand am ajuns acasa pe masa din bucatarie ma asteptau capsunile si grapefruit-ul.
Nu-i asa ca viata e fantastica!?
Va doresc pace in minte si pofta de viata!


25 mai, 2009

DESTEAPTA-TE ROMANE!

Am terminat de citit articolul "Scrisoare deschisa cocalarului roman" de pe blogul lui Mihai Bendeac si nu am putut sa inchid ochii si sa tac.
Nici mie nu imi plac cocalarii. Daaaar... Pana la urma ura si ignoranta nu rezolva probleme. Se pare ca celor care conduc tara asta nu le pasa cat de scolit este poporul. Singura solutie este educarea oamenilor. Informatia inseamna putere dar puterea nu este pentru toti, nu-i asa?! Cum nimanui nu ii pasa sa educe tiganii si cocalarii .....si cum legile sunt facute in asa fel incat o femeie educata care are un salariu de peste 2000 ron sa nu vrea sa faca mai mult de un copil (si cu ala, singurul, sta acasa 6 luni pt ca nu renteaza traiul din banii pe care ii plateste statul pt cresterea copilului), insa cocalarilor si saracilor le da mana sa se inmulteasca - multi numai pentru bani, de ce ne mira ce se intampla in jurul nostru? Noi suntem vinovati. Si stiti de ce? Pentru ca, in loc sa facem ceva, noi intelectualii si scolitii, plecam in alta tara, nu ne implicam, ii ignoram si ii lasam sa se multiplice in prostia lor. Se vor intinde ca o molima care nu este izolata si combatuta. Pentru ca nu ne pasa si pentru ca ne este sila sa luptam. Pentru ca ii hranim din mila noastra, din Bugetul de Stat si din banii pe care ii dam cersetorilor. Unii cersetori castiga mai mult decat mine intr-o luna. Se intampla asta pentru ca ne-am ingropat principiile si banul a fost mai presus - asa au ajuns unde nu ar fi trebuit sa ajunga decat oameni pregatiti si educati.
Ne plangem de mila?
De ce sa ne plangem de mila? Pentru ca banul conteaza mai mult decat calitatea si principiile si pentru ca exista manele in cel putin o emisiune din fiecare televiziune (pentru ca face rating si se umple buzunarul patronului)? Pentru ca noi alimentam suprematia lor dandu-le ceea ce au cerut?
Pentru ca suntem o natie de lasi si de fricosi? Pentru ca suntem atat de fricosi incat au inceput sa ne miroasa frica - asa cum haita de caini vagabonzi iti miroase frica si te ataca noaptea pe strada?
Imnul de stat ne indeamna de sute de ani, sunand in gol "desteapta-te romane din somnul cel de moarte..." . Nu ne trezim - vom disparea ca natie!
Depinde de noi, fiecare, daca acceptam sa fim trasi pe sfoara, sa ni se ceara spaga pentru un serviciu - pentru care oricum functionarul primeste salariu tot din banii publici (deci ii platim de doua ori). Depinde de noi cum ne educam copii - daca ne pasa de ei sau ii lasam prada anturajelor si pentru propria noastra comoditate ii lasam sa se zgaiasca toata ziua la televizor unde invata de mici cum se danseaza ta-na-na si cum se asorteaza fustele colorate cu aurul de la gat si cu ochelarii de soare.
Am fost acuzata de multe ori ca traiesc in alta lume, o lume utopica - avand pretentii prea mari, pentru ca inca imi urmez principiile. Asa o sa si mor. Pentru ca nu concep altfel, nu ma pot resemna in fata unor lucruri. Lumea mea nu este asa. Romania nu este cocalara. Refuz sa traiesc resemnata!
Suntem o tara de ciobanasi moldoveni resemnati in fata mortii!
Am fost tentata de multe ori sa plec din tara, insa am stat si m-am gandit: unchiul meu in tara era medic stomatolog; a plecat in Canada unde nu isi poate profesa meseria pt ca legile tarii aleia civilizate apara interesele cetatenilor ei si nu ii permite echivalarea studiilor pt profesia asta. A facut munca fizica (a dat zapada pt bani), a trait din ajutorul social si acum, dupa doi ani, abia i s-a dat sansa sa echivaleze studiile pt profesia de asistent.
In alte tari umbla cainii cu covrigi in coada? Se duc romanii sa faca munca pe care ei nu vor sa se mai injoseasca sa o faca si dupa ce nu mai au nevoie de noi ne dau afara ca pe caini. Asta vreti sa fiti?
Nu mai avem principii vrem doar mai multi bani, bani castigati usor - eventual sa castigam la 6/49 fara sa fi jucat macar un bilet. Sunt pline bisericile de oameni care in tipul saptamanii isi dau in cap pentru 10 lei, oameni pentru care rugaciunea incepe negresit cu "Daaa Doamne si miee...".Unde e multumirea? Noua ni se cuvine, noi vrem, noi meritam - dar ce facem pentru asta?
Indiferent ce se va intampla eu nu voi pleca din tara asta niciodata. Aici voi ramane si o sa ma implic cum pot in trezirea oamenilor. Va aduceti aminte? "Unde-s doi puterea creste si dusmanul nu sporeste."
Nu ne vor dovedi incultii si needucatii. O sa ii educam si pe ei dar intai trebuie sa fim prezenti si sa ne implicam.
Ceea ce se intampla este repercusiunea alegerilor noastre. Invatam sa alegem corect si sa ne asumam responsabilitati - mai avem o sansa!
Parafrazand ce spunea Francisco Goya, va reamintesc: "SOMNUL NATIUNII NASTE MONSTRII".
Cam atat am avut de spus deocamdata.

24 mai, 2009

DACA O TRAIESTI, VIATA ITI OFRA SURPRIZE MINUNATE

Ma bucur precum un copil de micile descoperiri pe care le fac in fiecare zi. Si, pentru a fi explicita, spun imediat si de ce.
In acest week end am participat la o competitie, un campionat de paint-ball care se organizeaza in fiecare an. In anii precedenti mi-am dorit sa intru intr-o echipa insa nu am insistat prea mult in fata refuzurilor primite. Anul acesta trebuia sa se schimbe ceva si asa a si fost.
Cum nimic nu este intamplator mi-am gasit si echipa si am si participat. Era prima oara cand ma implicam in activitatea de colorare a "inamicilor" insa am simtit ca am facut asta din totdeauna.
Performanta noastra a fost participarea in semifinale de unde ne-au trimis acasa campionii de anul trecut. Dar nu asta e important. Eu am gasit o comoara.
Comoara mea sunt acele lucruri mici, acele cioburi de sticla colorate care iti lumineaza frumos existenta. In primul rand mi-am schimbat parerea, in bine, despre oameni pe care credeam ca ii cunosc. Apoi am cunoscut oameni noi cu pasiuni comune, ceea ce mi se pare extraordinar.
Daca aveam cumva indoieli in unele privinte pana acum si credeam ca sunt ultimul mamut in viata, indoielile sunt dispersate deja. M-am convins ca exista oameni care gandesc la fel ca mine, care au acelasi set de valori... nu-i vazusem pana acum, nu-i cunosteam. Si apoi cum as fi putut sa-i cunosc daca ma inchideam in camera mea si imi plangeam existenta searbada?! Important, pana la urma, e sa ai curaj sa traiesti, sa ai curaj sa iei prima gura de aer in plamani.
In alta ordine de idei am descoperit ca am tinta si ca imi plac jocurile de strategie live. Am jucat de placerea jocului, si unicul regret a fost nu ca ne-au eliminat din competitie, ci ca nu am mai jucat inca 2-3 meciuri.
Am trait in doua zile senzatii pe care nu le traiam intr-o saptamana (acum cativa ani).
Ma simt bine si incarcata de energie pentru o noua saptamana pe care o simt deja plina de surprize placute.

23 mai, 2009

UN DAR... SAU O POVARA...

Mintea umana a fost creata desavarsita, asta fara indoiala. Avem capacitatea de a culege informatii, de a le selecta si a le memora. De asemenea, tot creierul nostru, conform unui rapot statistic, ingroapa bine unele informatii - in functie de cat de mult sunt utilizate sau nu. Creierul coordoneaza, stocheaza si proceseaza. Tot cu el simtim, tot cu el suferim - desi simtim o durere in capul pieptului si atunci spunem ca simtim cu inima. :)
Ca orice instrument de inalta precizie daca ii strici reglajele fine o ia razna. Creierul meu, al tau, al lui, al ei adapostesc o constiinta. Cu cat reglajul e mai departe de adevar, cu atat omul e mai aproape de animal ca si comportament.
Retinem lucrurile care ne sunt utile depotriva cu momentele de bucurie (cei care mai considera ca au asa ceva) si cu momentele care ne marcheaza profund.
Dar eu vin aici si intreb: de ce trebuie sa tin minte toate momentele triste? De ce retin cu predilectie experientele triste?
Vreau sa scap de trecut. Trecutul ce-i drept are si momente frumoase si atunci cum facem departajarea?
Cum ar fi daca am trai o zi la nesfarsit, pana ne iese perfecta? Sau nu... Cum ar fi daca am afla ca mai avem o singura zi de trait?
Ce am face? Ne-am petrece ultimele clipe lamentandu-ne si traind in trecut sau am profita cu toata fiinta noastra de minunatiile ce ne inconjoara?
Asa ma trezesc in fiecare dimineata. Ma gandesc ca poate fi ultima zi. Prefer sa ma plang "ooof,iaaar m-am trezit dimineata! ooof iar merg la serviciu!", sau sa ma trezesc fericita ca pot merge, auzi, vorbi, mirosi pentru inca o zi.
Nu ne dam seama ce daruri avem, daruri care consideram ca ni se cuvin pentru ca multi ne-am nascut cu ele. Sufletul meu experimenteaza si se bucura de fiecare clipa iar corpul meu este o bijuterie, un accesoriu al sufletului meu. Cu cat interiorul meu este mai echilibrat cu atat bijuteria va degaja mai multa caldura si va straluci mai tare. "Frumusetea vine din interior", va aduceti aminte vorba asta?
E perfect adevarat. Ceea ce purtam in suflet se reflecta perfect la suprafata: prin atitudine, prin privire, pin alura pe care o luam in timp.
Consideram ca amintirile din trecut imi sunt cea mai mare povara pentru ca nu ma lasa sa merg inainte. Parca ma trag in jos resentimentele si parerile de rau. Tristetea si nemultumirea te imbatranesc, frustrarea si rautatea te deformeaza deja.
Din acest motiv am ales sa dau jos povara si sa aleg darul.
Va doresc asemeni!

20 mai, 2009

TU... M-AI INVATAT SA MERG MAI DEPARTE...



"O lacrima trista se usuca sub pleoape
Si-un dor nespus …de buze uscate
Prin sufletul rupt ghicesti ca e noapte
Dar tu …m-ai invatat sa merg mai departe
Mi-as fi dorit
Sa fie un vis
Dar e real, e crud
Drumul tau sa inchis
Tu mi-ai aratat cum sa merg mai departe
M-ai citit si m-ai scris ca pe-o carte,
Dar lipsa ta inca doare,
Tu, amintire si dulce si-amara,
Tu esti prima si ultima oara,
Si fara tine nu mai am nici culoare, nici zambet, nici soare.
Ating lucruri ce-au fost atinse de tine,
Si aud rasul tau din trecut
Vorbe dulci si suspine,
Ecouri ma dor insa trec peste toate
Caci tu m-ai invatat sa merg mai departe
Focul de ieri aproape s-a stins
Insa traiesc, rezist
Asa cum ti-am promis…
Tu mi-ai aratat cum sa merg mai departe
M-ai citit si m-ai scris ca pe-o carte,
Dar lipsa ta inca doare,
Tu, amintire si dulce si-amara,
Tu esti prima si ultima oara,
Si fara tine nu mai am nici culoare, nici zambet, nici soare..."

17 mai, 2009

LUCKY




Sunt norocoasa! Da, serios, sunt foarte norocoasa! Nuuuu! N-am castigat la Loto 6/49, n-am nici masina in acest moment si nici un apartament al meu. Am doar o camera la mama acasa pe care o impart cu fiul meu. Dar ... sunt norocoasa. De ce? Sunt norocoasa ca m-am nascut fara probleme si fara malformatii, ca am avut o copliarie plina de joc si bucurie, ca am fost la scoala si am putut sa invat lucruri minunate, pe care alti copii vor sa le invete dar nu au cum. Sunt norocoasa pentru ca sunt desteapta si frumoasa si pentru ca am o familie care m-a ajutat sa ma dezvolt asa cum sunt acum. Sunt norocoasa pentru ca am prieteni care imi suporta toanele si mi-au intins o mana cand eram pe marginea prapastiei in loc sa-mi intoarca spatele. Sunt norocoasa ca pot oferi dragoste pura si neconditionata si pentru ca la randul meu am fost si sunt iubita. Sunt norocoasa ca este pace si ca am unde sa locuiesc. Sunt norocoasa pentru ca pot calatori si pot vedea locuri absolut minunate. De cele mai multe ori minunile sunt langa noi dar suferim cu vederea de aproape - noi vedem bine doar la distanta, si atunci cand ne apropiem de punctul care era la orizont el devine apropiere si iar nu vedem bine. Sunt norocoasa ca pot sa visez si imi pot transforma visele in realitate. Sunt norocoasa pentru ca fiecare zi este speciala si in fiecare zi mai gasesc o comoara (o melodie noua, cunosc oameni noi, descopar sentimente noi in omenii pe care ii cunosteam, ma descopar pe mine care sunt mereu noua).
Do you hear me?! I'm talking to you!
Across the water, across the deep blue ocean,
Under the open sky,
Oh my baby I'm trying.

Boy I hear you in my dreams,
I feel your whisper across the sea,
I keep you with me in my heart,
You make it easyer when life gets hard.

I'm lucky I'm in love with my best friend,
Lucky I have been where I have been,
Lucky to be comming home again... Ooh, ooh, ooh

They don't know how long it takes,
Waiting for a love like this
Every time we say good-bye
I wish we had one more kiss
I'll wait for you I promise you, I will

I'm lucky I'm in love with my best friend,
Lucky I have been where I have been,
Lucky to be comming home again.

Lucky we're in love in every way
Lucky to have stayed where we have stayed
Lucky to be comming home some day

And so I'm sailing through the sea
To an island where we'll meet
You'll hear the music fill the air
I'll put a flower in your hair.

Through the breezes through the trees
Move so pretty you're all I see
As the world keep spinning 'round
You hold me right here, right now.

I'm lucky I'm in love with my best friend,
Lucky I have been where I have been,
Lucky to be comming home again.

Lucky we're in love in every way
Lucky to have stayed where we have stayed
Lucky to be comming home some day.

06 mai, 2009

HAPPY BIRTHDAY TOOO MEEEE!!!!


Astazi e ziua meaaaaa, zi frumoasa ca miiine! Si mai e cevaaaaa! Mi-a soptit o vioreaaaa ca va fi cea mai frumoasa zi de nastere ever!
De ce? Pentru ca lumea mea, lumea care ma inconjoara e altfel, e mai buna!
Pentru ca, in ciuda oboselii pe care o simt in fiecare muschiulet, m-am trezit dimineata si m-am bucurat. Nu m-am mai trezit morocanoasa zicand "iaaar e ziua mea? ooof! urasc zilele de nastere! le urasc pentru ca ma simt mai singura si mai nebagata in seama decat in tot anul!" Am schimbat atitudinea. Nu ma simt singura indiferent daca sunt in casa plina sau singura in camera mea. Am un sentiment de multumire interioara care ma incarca si ma face sa ma bucur de orice. De cand mi-am schimbat atitudinea si sunt mai bine-dispusa, mai vesela, altfel ma vad si cei din jurul meu. Ma plac mai mult. Anul acesta am primit urari chiar cu o zi inainte. Sunt norocoasa. Realizez cat de norocoasa sunt sa am atatia prieteni care se gandesc la mine. Este un lucru extraordinar.
Zilele trecute ma intreba o prietena ce imi doresc de ziua mea. Am ramas in pauza... pentru prima oara eram multumita si nu imi doream absolut nimic. Vreau doar sa ma bucur de moment si sa il petrec cu cei apropiati mie: familie, prieteni, colegi. Eh, pana la urma am scormonit in mintea mea neobosita si mi-am exprimat dorinta de a avea role. Da! Role! Luna asta invat sa merg pe role! Imi traiesc viata de la inceput si ma bucur ca un copil. Incep sa fac lucruri pe care nu le-am facut blocata de ideea general implementata "vaaai! la varsta asta te apuci tu sa faci asta?" sau "ai dat in mintea copiilor?!". Da! Da! DA! Nu imi pasa ce cred mintile carcotase, comentatoare in lipsa de viata proprie. Eu stiu sa imi traiesc viata, aceasta calatorie superba.
N-am uitat sa-mi spun "LA MULTI ANI, MADA!" si pentru ca sunt o persoana deosebita imi ofer din suflet un frumos buchet de trandafiri! :))