19 iulie, 2009

FORMA FARA FOND

Vorbeam recent cu un amic si ajunsesem sa discutam despre femei care, in general, cauta in buzunare inainte sa dea doi bani pe tine. M-a pus pe ganduri discutia asta si am incercat sa vad de unde provine starea de fapt.
Tuturor ne plac lucrurile frumoase, ne plac oamenii frumosi, ne place sa spunem ca apreciem frumosul, dar oare stim sa recunoastem frumusetea adevarata a lucrurilor, a oamenilor?
Exista o afirmatie: "barbatilor le plac femeile frumoase". Nimic mai adevarat. Intrebi un tanar, un barbat: "tu, ce cauti la o femeie? cum vrei tu sa fie?" El iti raspunde "frumoasa..., adica sa arate bine; sa aiba si fund obraznic, si picioare lungi, si sani mari, si sa fie non-conformista asaa".
Buuun! Cere si ti se va da! Oferta se muleaza pe cerere. Intr-o piata cu economie sanatoasa, cladita pe jocul dintre cerere si oferta, oferta va fi proiectata si modificata in functie de cerere.
Cum facem? Vrem femei frumoase, da' frumoase dom'le nu gluma. Daca exista cumva femei care nu sunt de coperta revistei dar au inteligenta si umor care compenseaza deficitul?! Merge? Hmmm, nu prea. Ce nevoie ai de o femeie desteapta? Si apoi daca e mai desteapta decat tine... dai prost in fatza prietenilor. Nu, nene, frumoasa sa fie si atat!
In regula! Daca au vazut fetele ca asta se cere, la asta au inceput sa lucreze. La ce buna stiinta sau cultura generala?! Nu asta intereseaza! In timpul in care as putea citi o carte Nuti de la Cosmetica deja imi termina epilatul total si apoi am timp de solar. Si daca nu arat bine apoi cum o sa-l atrag eu pe Nicu al meu care sa-mi plateasca marirea de sani?! Daca nu am sanii mari nu am cum sa atrag "peste cel mare" sau "lozul castigator"?
Cine a zis ca e usoara viata de femeie?! Pfff!
Asadar, domnilor, daca se cauta frumusetea superficiala, de ambalaj, cum imi place mie sa o numesc, de ce sunteti nemultumiti cand constatati ca in ambalaj nu este cine-stie-ce?
Frumusetea de ambalaj se obtine si se intretine cu bani grei. De unde sa obtii banii aia grei daca nu ti-ai prea dezvoltat darurile si aptitudinile intelectuale?
Traim intr-un cerc vicios: barbati care cauta in permanenta frumusete si tinerete fizica si femei care cauta venituri prin care sa intretina aceste frumuseti. Cine intra in hora asta si apoi constata ca nu ii mai place jocul poate sa iasa dar sa stie care e muzica pe care o cauta.
Incerc sa ma pun in pielea unui barbat: vreau o femeie langa care sa ma simt bine, sa fie draguta, sa aiba simtul umorului, sa nu fie blocata in idei preconcepute, sa ii placa sa mearga si la cinema dar si la o piesa de teatru, sa am ce sa discut cu ea cand suntem impreuna, sa ma iubeasca pentru ce sunt eu, nu pentru ce ar vrea sa fiu. Unde caut? Ah, da! Uite blonda asta draguta, ce aratare diafana, ce picioare..... si ce talie.... si cum i se muleaza camasutza ei pe bustul alaaaa...Da! Asta e!
Si apoi unde e problema?! Pai baiatul s-a oprit la "vreau o femeie langa care sa ma simt bine, sa fie draguta"... restul s-au pierdut pe drum (umorul, subiectele de conversatie comune, iubirea...).
Cati oameni stiu ce vor cu adevarat? Te trezesti dupa adolescenta, dupa goana hormonala bulversanta, in fata unei imense oferte. Intorci capul in stanga si in dreapta si ai vrea sa gusti din toate cate un pic, doar o viata are omul, si trece asa repedeeee! Nu?!
Habar nu ai ce vrei cu adevarat, insa te concentrezi pe ce nu vrei: nu vrei sa te stabilesti la casa ta, nu vrei sa ai o relatie in care celalalt sa-ti spuna ce sa faci, nu vrei sa-ti pierzi independenta. Dar cine te obliga sa faci asta? Cine te obliga sa intri intr-o relatie in care sa permiti celuilat sa iti spuna ce sa faci, unde sa mergi, cat sa stai, cum sa stai? Cine te obliga sa te insori daca nu vrei? Si daca vrei, cine te obliga sa te insori cu o persoana care nu e cu ceea ce ai visat? Faci asta ca sa poti da vina pe cineva mai tarziu? Ii mai aud pe cate unii "pai da' cine a vrut sa se insoare?! Ea ramasese gravida... sau asa era echitabil sa procedez in momentul ala".
Sa fim sinceri cu noi insine si sa ne acordam cateva momente noua, pentru ca meritam asta. Sa ne intrebam in acele momente de sinceritate absoluta, in care suntem doar noi cu noi, "oare ce vreau eu cu adevarat? Ce vreau eu sa am, unde vreau sa ajung, ce fel de oameni imi doresc sa am langa mine?"
S-ar simplifica datele problemei. Sau poate chiar asta o fi problema: ca nu mai exista nici o problema?!

Un comentariu:

Anonim spunea...

bravo!