TEST DE EGO

Eu. Vazuta din exterior - una bucata femeie in toata firea, la 32 de ani, in interior - un copil inca mirat de legile stupide dupa care se invarte lumea.
Am inceput sa cercetez, sa caut raspunsuri la intrebari... ma caut inca pe mine si incerc sa ma regasesc in fiecare om intalnit, in fiecare vibratie a naturii.
Astazi am avut parte de o lectie. Si ma gandesc ca am fost tare norocoasa ca am putut sa invat ceva.
Pana deunazi ajunsesem la concluzia ca am reusit sa ating un nivel decent de echilibru interior si ca exista putine lucruri care m-ar deranja daca mi s-ar intampla.
Eh, imediat dupa enunt iata ca vine si testul.
M-am trezit ca glumeam cu un coleg care asezoneaza glumele din abundenta si ti le serveste fierbinti. Eu convinsa de deplinatatea echilibrului meu mi-am spus ca pot jongla cu focul si mi-am luat-o. In mod normal nu ma suparam prea tare, sau pot spune ca evitam deliberat astfel de confruntari. De data asta mi-a picat greu.
Dupa ce mi-am revenit din ameteala am stat sa ma gandesc de ce m-am enervat acum. Ce anume din mine a declansat reactia asta?
EGO-ul meu mare si pompos - asta e raspunsul. Mi-am dat seama ca nu neaparat glumele la adresa mea m-au deranjat ci faptul ca erau spuse cu audienta.
"Vaaaai, cum a putut sa spuna despre mine asaaaa!?" tipa egoul umflat la maxim. "Ce vor zice ceilalti de mine? Il lasi sa te umileasca asaaa?!"
Indata ce mi-am dat seama de unde provenea reactia m-am linistit. O gluma, indiferent cum ar fi ea, nu poate schimba ceea ce esti in fapt. Nu are cum sa te raneasca sau sa te stirbeasca.
Da! Iti poate rani ego-ul stralucitor, imaginea pe care o scoti in lume, dar nu poate sa-ti raneasca esenta sau sa o modifice cumva.
I-am multumit apoi glumetului si am fost impacata in sufletul meu ca nu ii purtam pica sub nici o forma.
Am constatat ca fiecare om pe care il atrag in viata mea este o reflexie a propriei mele persoane. Daca sunt atenta pot sa ma vad si sa ma corectez, daca nu sunt atenta - repet lectia.
Azi m-am mai descoperit inca un pic.