THE WINNER TAKES IT ALL

Dimineata de octombrie.... dimineata in jumatatea lui octombrie. Am plecat catre locul de munca. Aerul rece de toamna m-a trezit instantaneu. Partea buna in toata ecuatia era soarele care nu s-a lasat intimidat de Octombrie sau de prognozele meteo. A iesit la datorie ca in fiecare zi si pot sa spun ca a fost la inaltime.

Asezand pas dupa pas pe asfaltul trotuarului ma bucuram ca incepe o noua zi, observam forfota de dimineata din piata pe langa care treceam: oameni care descarcau produsele din camionete, floraresele care isi etalasera mandretele de crizanteme... oameni simpli si complecsi in acelasi timp, preocupati de cate si mai cate ganduri, imparteau drumul cu mine - chiar daca pentru un timp.

Mi-am adus aminte ca pana nu demult si eu eram la fel, mergeam teleghidata posedata de ganduri care imi schimbau starea cand in bine, cand in rau. Acum am constatat ca mintea mea tacea amutita de grandoarea si perfectiunea naturii de toamna. M-am surprins discutand cu Dumnezeul din mine:"... da... am ajuns si aici. Sunt linistita. In viata mea e un calm ciudat. E ca un gol ramas dupa ce toate gandurile si grijile au disparut. Si acum?! Si acum ce?" Clipa in care am intrebat s-a intins si s-a transformat intr-o eternitate. Aveam sentimentul ca traiesc de sute de ani si am fost martora a sute de mii de apusuri si rasarituri de soare.

Cu senzatia ca sunt cumva suspendata in timp am coborat spre statia de metrou. Cand am ajuns, in capatul celalalt al peronului se auzea timid o melodie. Inima mi-a tresarit de bucurie. Nu eram sigura dar cu cat inaintam deveneam. Era un mesaj, un inger care mi-a raspuns: The Winner Takes It All... Era un acordeon care reda perfect acordurile melodiei ABBA, era un om care canta la acordeon aceasta melodie. El nu era degeaba acolo.... insa multi erau in gandurile lor, preocupati de ziua de azi, de ziua de maine, de locul de munca, de ... cine mai stie ce?! El era acolo pentru noi.

Indata ce trenul a sosit in statie si peronul s-a golit el a incetat sa mai cante. Astepta alt val de oameni grabiti carora sa le transmita mesajul. 

Oare cine il aude? Cine l-ar recunoaste daca i s-ar spune?

E simplu: invingator sau invins... nu conteaza atata timp cat ai avut curajul sa intri in joc. Cel care sta pe margine nu are nici o scuza. Invinsul poate fi invins o data, de doua ori dar nu mereu. Un om care isi permite sa fie invins inseamna ca a avut curajul sa intre in joc.

Eu am curajul sa pariez pe viata! Voi?