13 decembrie, 2009

DRAGOSTEA DE IARNA

Recent discutam cu un amic pe marginea unor peisaje superbe de iarna si imi spunea ca iarna oamenii sunt mai puri, implicit dragostea de iarna e mai pura. La inceput n-am inteles la ce se referea insa rumegand ideea am vazut tabloul. 
Dragostea de vara e condusa de hormoni, e dragostea sezoniera plecata de la ideea "ochiul vede, inima cere". Vara sunt cateva piese vestimentare subtirele, transparente. Mintea fuge usor si tese scenarii demne de romane. 
Spre deosebire de dragostea asta de vara, dragostea de iarna este profunda, calma, pura exact ca stratul de zapada. Vara caldura este peste tot. In schimb, iarna cautam caldura sub orice forma. Corpul fizic, cel care poate pacali ochiul, este ascuns sub straturi de haine calduroase. Tot ce ramane la vedere este fata si, cel mai important poate, ochii - fereastra catre suflet. 
Imi fuge mintea acum la munte si la stratul gros de zapada, la hainele groase care ma apara de frig, caciula si fularul, manusile, la nasul care infrunta singur gerul, la saniute vesele si rastete de copii, la tacerea si linistea din timpul noptii, la o cana de vin fiert cu scortisoara, la focul din soba...
Iarna e frumoasa si ma gandesc ca mi-ar place sa traiesc o poveste de dragoste inceputa iarna, la munte. 



2 comentarii:

Erys spunea...

Cu totii avem o imaginatie care trece dincolo de anotimpuri...si care construieste tablouri pe care nu e nevoie sa le justifice.E ca emotia in arta. Dragostea se naste din emotii, iar curatenia albului iernii emotioneaza...

Daniel spunea...

Pe langa ochi mai ramane la vedere si nasul rosu :), si daca poti trece peste aceasta imagine chiar ca esti indragostit de persoana din spatele corpului :))
Cred ca ai dreptate, dragostea de iarna chiar pare mai pura decat cea de vara. Nu ma gandisem la asta pana acum.