GANDURI DE MARTIE

E martie... in consecinta am putea spune ca e primavara desi aerul de afara se incapataneaza sa-mi faca pielea ca  de gaina. A trecut si interesanta sarbatoare a Martisorului care mi-a lasat senzatia ca oamenii nu mai fac demult gesturi din autentica afectiune ci din dorinta egoista de a pastra o imagine si asa sifonata si ponosita. Nu stiu exact pentru ce motiv nu pot fi recunoscatoare cand un coleg distant, care nu mi-a adresat o vorba buna intreg anul sau care in mod normal nu da doi bani pe ce este in sufletul meu, vine si imi ofera o floare si un martisor de 1 Martie ca expresie a intregii lui consideratiuni. Am dezbatut problema cu o alta femeie, ca sa iau pulsul societatii feminine cum s-ar spune, insa parerile noastre difera drastic. Spre deosebire de minunata mea prietena al carei punct de vedere il inteleg (sau cel putin ma straduiesc sa o fac) eu nu pot fi recunoascatoare pentru lucrurile aruncate in sila. De ce? Pai e simplu! Pentru ca stiu ca merit mai mult. Stiu ca merit autenticitate si imi doresc din tot sufletul ca oamenii sa aiba curajul sa-si asume felul de a fi si sa o lase-n ma-sa de imagine. 
De cateva luni imi persista o stare de profunda greata vis-a-vis de atitudini prefacute, zambete care ascund cutite infipte in spate si acid de vezica biliara. Pur si simplu nu pot intelege de ce, daca esti al dreq, nu poti sa-ti asumi atitudinea si sa o mentii constanta pe intreg parcursul anului, la fel de bine cum nu inteleg de ce trebuie sa asteptam gesturi de la oameni care nu au o importanta covarsitoare in viata noastra. 
E clar! Nu vreau o floare decat daca ea este simbolul sincer al admiratiei sau al recunostintei pentru ca ele, florile, sunt prea frumoase si desprinse din Rai ca sa le implicam in acte teatrale de mana a doua. Ele nu au nici o vina. 
In unele culturi se aduc ofrande de flori ca gest de multumire si admiratie, de unde probabil s-a impumutat obiceiul si a ajuns pe la noi dar, ca multe alte obiceiuri, a ramas forma iar continutul s-a pierdut pe drum. 
Starea mea de greata profunda se datoreaza in principal felului cu care este privita fiecare sarbatoare, mai ales cand este vorba despre cele doua momente in an cand se presupune ca s-ar celebra femeia. 
Suntem o comunitate vasta. Barbatii nu se mai feresc de femei cand vine vorba de comentarii malitioase mai cu seama daca nu esti "femeia lui", pentru ca pur si simplu nu are ce pierde daca iti ajung tie la urechi ideile lui misogine si pentru ca nu ii pasa. Pe aceasta cale in ultima vreme casuta mea de mail a fost bombardata de emanatiile cerebrale ale unor indivizi frustrati care se vaitau ca trebuie sa scoata "remorca" in oras de Valentine's sau de Martie (1 si/sau 8) sau ca trebuie sa-i cumpere ceva ca sa evite imbufnarea eterna a  partenerei. 
E ca si cum femeia aia ar fi un animal de casa util numai pentru satsfacerea unor nevoi fiziologic esentiale si ca sa-i inchizi gura (pentru ca femeia ideala in acceptiunea unor astfel de indivizi are gura cusuta desi nu realizeaza implicatiile existentei unei femei cu gura cusuta asupra vietii lor sexuale) ii arunci ceva in sila ca sa eviti scandalul si apoi te miri de ce nu-i place si de ce "dupa toata straduinta ta" ea este nemultumita. 
Pai mie mi se pare simplu. Cred ca oricine este familiarizat cu cel de-al n-shpelea simt al femeii, oricat de needucata ar fi ea. Acest al n-spelea simt al ei ii permite intr-un mod miraculos sa simta cand un barbat ascunde ceva, cand e fals, cand se simte vinovat. Este o intuitie dezvoltata care iti aprinde un beculet si nu ai nevoie de dovezi palpabile sa-ti dai seama ca Jean nu mai e la fel ca acum doua luni, cand v-ati cunoscut, ci s-a transformat. Reactia declansata de beculetul rosu este de multe ori haotica. Femeia stie ca ceva nu e in regula insa neputand intotdeauna sa puna punctul pe I reactioneaza precipitat, devine nervoasa si nu-i mai poti intrain voie nicicum. E ca un PMS generalizat si incurabil. 
Majoritatea barbatilor prin firea lor martiana si profund masculina nu dau doi bani pe sentimente. Ei sunt olimpienii cuceritori, practici prin definitie, care nu consuma prea multa energie sa faca pe plac femeilor. Ei trebuie sa fie satisfacuti, intelesi si rasfatati pentru ca e in firea femeii sa fie o delicata si intelegatoare diplomata care se preface ca nu vede si nu intelege scaparile copilaresti ale partenerului de viata. 
Si cum pica o floare de 8 Martie dupa un an de zile in care ti-ai vazut de viata ta egoista si nu te-a interesat daca o doare ceva sau ce trebuie sa fie in sufletul ei cand te-a simtit ca iesi cu alta pe ascuns si nu iti zice nimic ca sa nu ii reprosezi intr-un acces de furie ca este cicalitoare si ca te-ai saturat de gelozia ei prosteasca? 
Unde sunt trasaturile masculine evocate in atatea scrieri cum ar fi curajul, puterea, intelepciunea, capacitatea de a-i proteja pe cei dragi? Unde se ascunde curajul in toate astea?
Am ajuns la trista concluzie ca nu esti barbat doar ca porti un penis cu care, in generozitatea ei, te-a daruit natura. Astfel doamnelor, nu va mai lasati pacalite de aparente.
Inainte de orice femeia este si ea un om care merita sa fie tratat cu respectul cu care ar vrea sa fie tratat orice fiinta umana si asta nu o data sau de doua ori pe an ci in fiecare zi a existentei ei, si nu pentru ca naste pui vii pe care ii tine in uter aproximativ 9 luni de zile pe care dupa ce-i naste ii hraneste cu lapte, si nu pentru ca iti spala rufele si ti le calca, si nu pentru ca iti face un ceai cand esti racit sau pentru ca iti intinde o farfurie cu mancare calda cand te intorci de la lucru ci pentru ca ea este om ca si tine, barbatule modern, un om cu vise cu planuri, un om care de cele mai multe ori renunta la ele pentru ca vrea sa aiba o familie armonioasa in care toti sunt multumiti si peste toate astea vrea sa fie iubita, in fiecare dintre cele 365 ale anului gregorian. 
Asa ca ia aminte, tu cel care consideri femeile curve si nedemne de respect, ca femeia este ce este ca sa iti  faca tie pe plac. Ea renunta la ce este ca sa primeasca dragostea ta, afectiunea ta. Barbatul a vrut-o docila ea a devenit docila, barbatul a vrut-o toleranta, ea a devenit toleranta, barbatul a vrut-o cu experienta sexuala ea s-a conformat. Ea a fost creata sa iubeasca dar ca sa ofere 100% are nevoie de 100%. 
Sfatul meu pentru acei barbati care se tot plang ca femeile de langa ei le sunt corvoade este: fiti naturali, domnilor, asumati-va propriile alegeri si aveti curajul sa puneti punct unei relatii care nu vi se mai potriveste. Singuratatea nu a omorat pe nimeni. 
Incercati sa cultivati acele calitati masculine pentru care predecesorii vostrii au fost atat de mult admirati si impletiti-le cu experienta modernitatii contemporane. 
Nu se mai poarta barbatul bruta. Omul a evoluat si nu numai prin faptul ca s-a mutat din grota in vila si a schimbat caruta cu Audi. Lucrurile astea nu compenseaza handicapul emotional. 
Imi doresc sincer si din toata inima ziua in care barbatii si femeile vor realiza cat de puternici pot fi impreuna cultivand respectul si iubirea autentica. Am obosit sa tot aud comentarii misogine. 
A sosit timpul sa dam jos mastile si sa fim noi insine cu asumarea repercusiunilor. 
Ca mesaj de incheiere vreau sa doresc fiecarui suflet curajos ca primavara aceasta sa fie un frumos inceput al unei noi vieti in care lasam in urma ura si imbratisam iubirea.