23 august, 2009

RELATIVITATE

Lucrurile despre care auzim ca au fost descoperite de minti luminate exista deja. Ele sunt pretutindeni in jurul nostru. Mintile luminate si-au acordat timp sa le observe si sa ajunga la o concluzie.
Un bun prieten al nostru, Dr Einstein, ne-a spus la un moment dat ca natura functioneaza dupa o lege a relativitatii. Generalizand concluzionez - dupa ceva vreme de observatii personale - ca totul este relativ: binele - raul, frumosul - uratul, conceptul de mult sau putin, gras - slab, etc. Un singur lucru se abate de la relativitate, si anume DRAGOSTEA. Dragostea fie este, fie nu este. Dragostea este absoluta. Fie iubesti cu toata fiinta ta, fie nu iubesti. Acolo unde nu este dragoste este frica.
Ne-am creat cu totii un set de reguli pe care le urmam orbeste si le aparam cu orice pret atunci cand simtim ca cineva sau ceva ne ameninta temelia constructiei migaloase. Ce se intampla daca se prabuseste turnul de reguli si concepte? Cine mai suntem noi daca pierdem ce am creat cu truda in atata timp?
De aici am pornit eu. Eu eram in turnul meu de reguli si principii pe care mi le aparam cu indarjire eroica, as putea spune. Si cum stateam in turnul meu mi-am dat seama ca sunt singura. Da, singura! Desigur, eram inconjurata de foarte multa lume, dar lumea imi vedea doar masca sclipicioasa si pentru ea ma placea. Aproape nimeni nu cauta sa-mi cunoasca sufletul.
Si atunci m-a lovit intrebarea: "Cine sunt eu?", "Care este menirea mea in viata asta?". Auzeam tot felul de teorii conform carora suntem la intamplare, pur si simplu o materie risipita. Am refuzat sa cred asta. In adancul sufletului meu stiam ca este imposibila o risipa de materie la o scala atat de mare.
Am inceput sa caut: cine sunt eu? M-am lovit de imagini si definitii pe care mi le dadeau altii. "Esti ciudata", "esti grasa", "esti pitica", "nu esti cine stie ce - esti o figura comuna", "nu te pricepi la nimic", "nu pre esti in stare sa duci nimic pana la capat", "esti rea". Si toate astea comparativ cu ce? Cand spui cuiva "esti bun", "esti rau", "esti gras", "esti urat" cu ce compari? Toate conceptele sunt relative. Asa cum unora e posibil sa par urata, altii ma pot place, asa cum unii ma catalogheaza drept rea pentru ca n-am reactionat in asa fel incat sa se simta ei bine, la fel de bine oamenii carora le-am facut bine sa imi spuna ca sunt painea lui Dumnezeu.
Sunt aceste relativitati pe care avem obisnuinta sa le enuntam ca adevaruri general valabile, ca reguli stricte. Conteaza ochiul care le vede si cum le vede. Ochiul este sufletul, nu degeaba inteleptii tot spuneau "ochii sunt fereastra catre suflet". Ochiul este fereastra prin care noi lasam impresii si imagini sa intre si sa iasa din noi. Ai un suflet curat - vezi bucurie si dragoste, ai un suflet incercat si suparat - vezi in nuante de gri.
Ca sa dau un exemplu concludent: eu sunt in general o persoana optimista si tind sa vad frumusetea in lucruri si oameni. Vad o fata pe strada, o fata imbracata cu ciorapi multicolori, cu o fusta rosie si o palerie mov la care a innodat o esarfa roz. Gandesc: "cata pofta de viata! Ce combinatii indraznete!"
Mi s-a inamplat ca o persoana de langa mine sa o catalogheze "dusa cu capu' " sau "varza".
Si apoi unde este adevarul in asta?
De ce cautam in jurul nostru raul si uratul cand am putea sa ne educam sa vedem bunatatea si frumusetea?
Imi place sa caut in adancimea lucrurilor. Mi-a placut mereu sa merg dincolo de aparente. Sunt de parere ca noi, oamenii, suntem la fel: avem toti sentimente, suferim toti, ceea ce ne diferentiaza este modalitatea in care ascundem trairile interioare. Unii se pricep sa ascunda mai bine decat altii. Altii ajung la o asemenea maestrie incat se ascund perfect de ei insisi.
Iau relativul concept de bun/bine si intreb "cum e mai bine: sa ai o relatie bazata pe minciuna si frica sau sa fii singur si impacat cu tine si cu alegerea ta, cu faptul ca n-ai ales un compromis care nu rezoneaza cu sufletul tau?"
Am in jurul meu o multime de oameni care sunt constienti ca relatiile lor nu sunt ceea ce-si doresc cu adevarat si totusi le accepta asa cum sunt. La o prima vedere sunt relatii perfecte pe care, necunoscand amanunte, ajungi sa le invidiezi. Abia dupa ce mi-am deschis sufletul si am stat de vorba cu ei au recunoscut ca nu e ceea ce pare.
Eu vin si va intreb pe voi: DE CE ANUME VA ESTE FRICA? Fiti sinceri cu voi si scrieti pe o bucata de hartie de ce anume va este frica.
Ar fi o extraordinara onoare pentru mine daca mi-ati impartasi temerile. Le voi impartasi si eu cu voi.
Acolo unde este frica si teama nu are loc adevarata dragoste!
Va doresc tuturor sa fiti iubiti... eu deja va iubesc pe toti!

5 comentarii:

Adi Simion spunea...

Mi-e teama.. mi-e teama ca nici tu n-ai scris de ce iti este frica. Am inteles ca acum te-ai deschis dar totusi,de ce iti era/este teama? Fears,fears..vorba aia, "tell me yours,I'll tell u mine" :)

Madalina Adriana spunea...

@Adi Simion: OK. Si mie mi-e frica uneori. Uneori port cu mine o teama nascuta din esecul unei casnicii de aproape 10 ani. Mi-e teama sa nu repet greseala. Cea mai grea lovitura pentru mine nu a fost divortul in sine ci faptul ca am realizat scurgerea a 10 ani din viata mea, ani in care am fost ca si moarta. Asta imi este cea mai mare teama. Mi-e frica de relatii. Mi-e frica de faptul ca pot fi tratata ca o hartie igienica, ca o consumabila. Dar trec de asta, pentru ca de ce iti este frica de aia nu scapi.

Adi S spunea...

@blog owner: Pff..parca 'vad' greutatea cu care ai tastat fiecare cuvant.Sau poate ca acum esti suficient de puternica incat sa vorbesti lejer despre lucrul asta.Si asta m-ar bucura,pt ca sunt sigur ca mai ai viata in tine,poti oferi si poti primi! Si sper sa-ti aduci aminte de asta in fiecare zi:
"It's not the years in your life that count.It's the life in your years!".. :)

Madalina Adriana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina Adriana spunea...

@ AdiS: Acum sunt destul de puternica sa accept fricile mele. Asta nu inseamna ca nu le mai am. Mai ies din cand in cand la suprafata insa nu ma mai paralizeaza si nu ma mai impiedica sa vreau sa traiesc:)Acum am ajuns la stadiul in care pot vorbi lejer si detasat despre orice. Invat din orice. Iti multumesc pentru provocare.