SEVEN POUNDS...

Sapte batai de inima... sapte clipe din viata..., sapte alegeri... un om.
De cata dragoste si sacrificiu poate capabil un om? Poate fi masurata intensitatea sentimentului? Poate fi comparata?
Oare ce ne trebuie sa ne trezim? Ce sacrificiu trebuie facut ca sa ne dam seama care este cel mai important lucru in viata noastra?
Pe cati oameni mai trebuie sa ranim pana ne dam seama care este de fapt esenta vietii, ceea ce conteaza pana la urma cand toate celelalte pier? Din ce punct al existentei noastre am ales egoismul si in ce punct vom renunta la el?
Doar un suflet care a suferit pana la limita inferioara a capacitatii lui, doar un om care a trecut prin propriul iad este capabil sa se descopere, sa se regaseasca, pentru ca atunci ar fi dat jos hainele orgoliului si suferinta i-ar fi slefuit inima de stratul de piatra pana cand se vede iar rosie, pana cand emite energie si caldura iar. Doar atunci isi poate regasi raiul, in interiorul lui. Inevitabil drumul spre rai trece prin iad, renasterea urmeaza dupa moarte.
Imi plange deseori sufletul cand ma uit in jurul meu si constat ca exista atata loc pentru mai multa bunatate si dragoste si tot ce vad este indiferenta, egoism, orgoliu, micimea sufletelor ratacite.
Oare ce ne trebuie? Oare cand? Este cumva o utopie? Am dormit atat de mult si am visat ca omul are un suflet curat si sincer pe care-l pune la bataie fara teama si fara sa se ascunda dupa scuze penibile?
Am dormit oare atat de mult si acum cand ma trezesc nu mai recunosc locul in care sunt? Vreau sa ies din lumea asta.... exista o alta lume pe care sa o descopar... se lasa asteptata sau o blochez eu?
Inimile noastre bat din prima clipa in care alegem sa traim pana in ultimul moment in care alegem sa renuntam. De ce irosim atatea batai de inima? De ce ne este frica sa iubim?
De ce aleg oamenii sa traiasca cu adevarat in momente in care afla ca timpul lor a fost scurtat? De ce trebuie sa ajungem acolo ca sa putem trai cu adevarat? De ce ne este frica mai exact?
Vegetam sau traim cu adevarat?
Incercati un experiment. Asezati-va in fata unei oglinzi si uitati-va in ochii vostrii. Puteti sa va uitati in proprii ochi? Priviti-va pe voi insiva in ochi si raspundeti-va la intrebarea: "cine sunt eu fara serviciul meu banos, fara cariera mea, fara faima mea, fara casa mea mobilata, fara masina mea, fara hainele mele, fara diplome si fara orgoloiu?"
Imaginati-va fara toate aceste lucruri care considerati ca va dau valoare, cine sunteti in realitate? Cine sta langa voi cand nu mai aveti toate aceste lucruri? mai avet prieteni fara toate astea?
Daca da, atunci sunteti niste oameni norocosi cu adevarat. Daca nu, atunci ar trebui sa va dea de gandit. Toate invelisurile pe care le folosesc sa ma ascund valoreaza ceva? sau imi folosesc drept ascunzatoare?
Si nu in ultimul rand vizionati filmul "SEVEN POUNDS".... asta in cazul in care nu l-ati vazut deja pana acum.