PENTRU COPILUL CARE SUNT…SI PE CARE NU L-AM UITAT

Ploua torential in Bucuresti. Ploua in rafale. O ploaie de vara cu descarcari electrice, exact asa cum mi-am dorit acum cateva zile. Iata, dorinta mi s-a indeplinit.
Ma intorceam spre casa, seara la ora 20:30. Iesind de la metrou am simtit aerul mirosind a ploaie. Toata lumea ramasese in adapost, ferindu-se de ploaia care te prindea cam in orice colt. Domnul Vant avea grija de asta. In timp ce scarile rulante ma duceau spre suprafata mi-am pregatit umbrela zambind: “Fenomenal! Este exact ce mi-am dorit acum cateva zile!” , mi-am spus in sinea mea. N-am ezitat nici un moment. Am deschis umbrela si am pornit prin ploaie mergand relaxat. In scurt timp pantofii mei musteau de apa si m-am gandit care ar fi rostul sa mai feresc baltile. Trotuarul il cunosteam pentru ca merg pe el in fiecare dimineata spre serviciu, si eram sigura ca nu are gropi surpriza. Toti trecatorii se adapostisera, nu mai existau temerari. Umbrela mea de culoarea Marii Caraibelor era pur estetica in frenezia naturii. Pana am ajuns la coltul strazii furtuna s-a intetit. Asta mi-a accentuat zambetul: “Aha! Te razbuni ca am indraznit sa te sfidez, ca nu mi-e frica de tine? Numai atata poti!?” M-am lasat cuprinsa de stropii de apa care veneau din toate partile. Copilul din mine se distra teribil. Nu m-am mai lasat prada ploii de cand… nici nu mai tin minte de cand, eram copil si nu-mi pasa daca mi se uda sosetele sau tricoul. M-am jucat un pic cu furtuna si am vrut sa ma ascund intr-un gang. Zadarnic! O pala de vant mi-a proiectat stropii pe spate: “Nu fugii! Te prind oricum!” . Pentru o clipa m-am gandit ca o fentez macar pentru o fractiune de secunda. Ha! Ha! Jocul e joc! Ori te prinzi in hora, ori stai acasa. Asa ca am plusat si am inchis umbrela. M-am simtit atat de bine. Imi venea sa strig “Unde sunt toti copii? De ce nu danseaza nici unul in ploaie?” Ploaia asta mi-a spalat toate grijile, toata tensiunea acumulata peste zi. Astazi pentru mine a fost o zi inchinata copilului care am fost, care am uitat sa fiu, a copilului care voi invata sa redevin. Un copil care nu are griji, un copil care se bucura de viata si al carui unic scop e de a mai descoperi cate o comoara.



Mistral gagnant sunt niste bomboane cu surprize , un fel de bomboane loz in plic. :)

"Se zice ca sufletele asteapta inainte sa revina pe Pamant
Asta se spune,
Ma gandesc uneori la copilul din mine care este inca acolo
Si ca astept
Si ca mi-e teama pentru el.

Sa ma asez pe o banca cinci minute cu tine
Sa privim oamenii atatia cati sunt aici
Sa-ti vorbesc despre vremea trecuta si viitoare
Strangand in mana degetele tale mici
Apoi sa dam de macare porumbeilor prostuti pana cand se vor umfla
Sa ne luam dupa ei
Si sa-ti aud rasul care zguduie peretii
Care stie sa-mi vindece ranile
Sa-ti povestesc un pic cum eram eu copil
Despre acadelele minunate pe care le furam de la vanzator
Jeleurile si mentosanele, caramelele la un franc
Si Mistralele castigatoare.

Sa merg alturi de tine prin ploaie cinci minute
Si sa privim viata asa cum e ea
Sa-ti povestesc despre pamant pana cand faci ochii mari
Despre mama ta sa-ti vorbesc putin
Apoi sa sarim in balti ca sa te fac sa bombanesti
Stricandu-ne pantofii scalciati si amuzandu-ne
Si ascultandu-ti rasul asa cum ascult marea
Sa ne oprim si apoi sa pornim cu spatele
Sa-ti povestesc mai ales despre caramelele si despre bomboanele de altadata
Si despre adevaratele caramele care ne taiau buzele
Si ne lipeau dintii
Si despre Mistralele castigatoare

Sa ma asez pe o banca cinci minute cu tine
Sa privim soarele care apune
Sa-ti vorbesc despre vremurile bune din trecut si apoi sa nu-mi pese
Sa-ti spun ca noi nu suntem oameni rai
Ca daca eu sunt o pasare, sunt datorita ochilor tai
Care au norocul sa fie doi
Sa aud rasul tau zburand atat de sus
Precum tipetele pasarilor
Sa-ti povestesc in sfarsit ca trebuie sa iubesti viata
Sa o iubesti chiar daca timpul este asasin
Si ia cu el rasetele copiilor
Si Mistralele castigatoare, Si Mistralele castigatoare."

Iti multumesc Miha pentru traducerea versurilor.