25 octombrie, 2009

FREEDOM




This is freedom
You`re smiling
I`m smiling too
`Cause this is freedom
Together will find the truth
You know it`s freedom
When bad things
Feel so damn good
Eh … This is freedom
Can you feel it?
Freedom … Eh

The energy in all of us
The flower of the universe
I`m never gonna set you free
You`ll always be a part of me … x2

This is freedom
You`re smiling
I`m smiling too
`Cause this is freedom
Together will find the truth
You know it`s freedom
When bad things
Feel so damn good
Ehh … Freedom
Can you feel it?

(The energy in all of us
The flower of the universe
I`m never gonna set you free
You`ll always be a part of me … x2)

The energy in all of us
The flower of the unïverse
I`m never gonna set you free
You`ll always be a part of me … x3

21 octombrie, 2009

ROMANIA INCA ARE VALORI

 CAMPIONS LEAGUE

 GLASGOW RANGERS - UNIREA URZICENI  1-4


De la asta am pornit cand m-am gandit "mai, dar Romania inca are valori!". Stia cineva pana acum cativa ani de Unirea Urziceni? Conteaza? Singurul lucru care conteaza in formula succesului este pasiunea pe care o investesti in munca ta. Asta este proiectul de succes al unui fotbalist profesionist, Dan Petrescu. 
Da, este un exemplu din fotbal. Mai avem multe alte domenii si mai exista mii de romani care dau valoare tarii asteia. 
M-am nascut cu fotbalul in sange, ca mostenire genetica cumva. In ultima vreme ceea ce vedeam nu mai era sport. Eram martora unui circ de prost gust. Am renuntat sa ma mai uit la competitii de acest gen tocmai din cauza asta. Ma multumeam sa aflu rezultatele si atat, nu ca m-ar fi incalzit cu ceva. M-am detasat. 
Ieri, insa, am ramas surprinsa ca 1-4 era scorul unei echipe romanesti in deplasare, si nu oriunde ci in patria fotbalului, si nu cu oricine. 
Sunt foarte multi romani care inventeaza lucruri absolut geniale insa nu sunt cunoscuti pentru ca sunt romani, in schimb inventiile lor sunt atribuite unor americani.
Stiati ca stiloul cu rezervor a fost inventat de Petrache Poenaru? Da, un roman!
Avem valori numai ca suntem setati sa vedem numai mizeriile si nu frumosul din lucruri sau din oameni. 
Deschideti ochii si priviti la frumosul din jurul vostru. 

15 octombrie, 2009

THE WINNER TAKES IT ALL



Dimineata de octombrie.... dimineata in jumatatea lui octombrie. Am plecat catre locul de munca. Aerul rece de toamna m-a trezit instantaneu. Partea buna in toata ecuatia era soarele care nu s-a lasat intimidat de Octombrie sau de prognozele meteo. A iesit la datorie ca in fiecare zi si pot sa spun ca a fost la inaltime.
Asezand pas dupa pas pe asfaltul trotuarului ma bucuram ca incepe o noua zi, observam forfota de dimineata din piata pe langa care treceam: oameni care descarcau produsele din camionete, floraresele care isi etalasera mandretele de crizanteme... oameni simpli si complecsi in acelasi timp, preocupati de cate si mai cate ganduri, imparteau drumul cu mine - chiar daca pentru un timp.
Mi-am adus aminte ca pana nu demult si eu eram la fel, mergeam teleghidata posedata de ganduri care imi schimbau starea cand in bine, cand in rau. Acum am constatat ca mintea mea tacea amutita de grandoarea si perfectiunea naturii de toamna. M-am surprins discutand cu Dumnezeul din mine:"... da... am ajuns si aici. Sunt linistita. In viata mea e un calm ciudat. E ca un gol ramas dupa ce toate gandurile si grijile au disparut. Si acum?! Si acum ce?" Clipa in care am intrebat s-a intins si s-a transformat intr-o eternitate. Aveam sentimentul ca traiesc de sute de ani si am fost martora a sute de mii de apusuri si rasarituri de soare.
Cu senzatia ca sunt cumva suspendata in timp am coborat spre statia de metrou. Cand am ajuns, in capatul celalalt al peronului se auzea timid o melodie. Inima mi-a tresarit de bucurie. Nu eram sigura dar cu cat inaintam deveneam. Era un mesaj, un inger care mi-a raspuns: The Winner Takes It All... Era un acordeon care reda perfect acordurile melodiei ABBA, era un om care canta la acordeon aceasta melodie. El nu era degeaba acolo.... insa multi erau in gandurile lor, preocupati de ziua de azi, de ziua de maine, de locul de munca, de ... cine mai stie ce?! El era acolo pentru noi.
Indata ce trenul a sosit in statie si peronul s-a golit el a incetat sa mai cante. Astepta alt val de oameni grabiti carora sa le transmita mesajul. 
Oare cine il aude? Cine l-ar recunoaste daca i s-ar spune?
E simplu: invingator sau invins... nu conteaza atata timp cat ai avut curajul sa intri in joc. Cel care sta pe margine nu are nici o scuza. Invinsul poate fi invins o data, de doua ori dar nu mereu. Un om care isi permite sa fie invins inseamna ca a avut curajul sa intre in joc.
Eu am curajul sa pariez pe viata! Voi?

ANOTIMPURILE TRAIRILOR MELE

E liniste. E liniste afara... poate pentru ca e noapte. E liniste mai ales in mintea mea. Pana acum prin capul meu era un fel de Heathrow unde aterizau in fiecare minut idei si decolau altele, unde se intersectau in aer. MINTEA mea - turnul de comanda, aeroportul.
Cand merg pe strada sunt conectata intr-un mod profund naturii care ma inconjoara. Cred ca as putea sa stau, nu stiu, ...foarte mult in mijlocul naturii sa-i ascult cantecul fara sa ma plictisesc. Am observat recent conexiunea mea ca fiinta la natura. Acum e toamna inafara si inauntrul meu. Aaa, nuuu! Asta nu e un lucru rau. Dimpotriva! E un lucru fantastic pentru ca fiecare anotimp are rostul lui bine definit.
Am spus ca e toamna si inauntrul meu pentru ca dupa agitatia si exuberanta pe care mi-a dat-o vara si dupa energia pe care am captat-o de la soare acum sunt pregatita.





Mi-au cazut frunzele. Se ingalbenisera, erau vechi. Frunzele mele - ideile pe care mi le cimentasem in subcostient, programul conform caruia functionam, acel executabil rulat dimineata la trezire. Ciudat cum, desi acel viata.exe dadea erori din ce in ce mai grave si era cat pe ce sa arunc pe geam calculatorul in loc sa ii fac un debug.
Acum, in prag de Noiembrie, am scapat de multe frunze galbene si uscate.
Ma simt ca un copac gol care sta si asteapta viscolul. E o senzatie de liniste si totusi ciudata.
Toamna pregateste pentru iarna. Pe mine toamna trairilor mele ma pregateste pentru hibernarea sinelui meu, momentul in care voi sta eu cu mine, impacata de rezultatul la care am ajuns, impacata cu ACUM.
Iarna.... iarna e cel mai bun lucru care ni se poate intampla. Putem sa plangem ca ne este frig, ca nu avem ce manca, ca suntem fortati sa ne incuiem in case insa e ceva ce natura stie mai bine - dupa iarna iesi invingator, iesi mai puternic. Moartea genereaza renastere, fiecare gol genereaza plin.
Astfel dupa ce am fost golita de idei preconcepute, de judecati si prejudecati, de rautati, de egoism si in cea mai mare parte de frica, astept cuminte iarna. Astept iarna in care o sa-mi fie frig de singuratate, o sa-mi fie foame de cunoastere, si o sa ma incui in casa sufletului meu, o sa stau sa ma gandesc si sa simt linistea, o sa ma cunosc mai bine, astfel ca, atunci cand prima raza de soare primavaratec strapunge indrazneata norii, sa renasc.... pentru a nu stiu cat-a oara, astfel incat sa fiu pregatita pentru raza aceea de soare, sa o primesc in sufletul meu si in viata mea cu pasiune, sa simta cat am asteptat-o, sa o simt si sa ma bucur de caldura ei.
Atunci voi fi pregatita sa imi arat frunzele noi si verzi pulsand de viata, voi rezista cand soarele va deveni, in vara, dogoritor, si il voi iubi mai mult pentru ca, datorita lui, semintele puse in pamant de toamna, pastrate la adapost iarna, au dat nastere la cel mai frumos si plin de viata copac, si, tot datorita lui, acel copac va avea cele mai frumoase fructe si cea mai reusita recolta.
Acum privesc in jur prin toamna anotimpurilor mele.


07 octombrie, 2009

STARDUST

NO STAR CAN SHINE WITH A BROKEN HEART...

02 octombrie, 2009

PRIVET! ....CHISINAU


Sfarsitul de septembrie ma gaseste pe drum spre alte meleaguri. Am avut ocazia sa ajung la Chisinau, in Moldova - in vizita, la o buna prietena.
Nu stiam la ce sa ma astept, pur si simplu stiam ca imi doresc sa ajung acolo si sa-mi fac eu o parere. 
Am parasit Bucurestiul in dimineata zilei de 26 Septembrie (si cand zic dimineata ar fi bine sa precizez ca era ora 4). Drumul spre Albita - excelent. N-am mai mers de ceva timp inspre Moldova noastra si ramasesem cu gandul la drumurile infecte care erau odata. Am ramas placut surprinsa de drumuri.
Am intrat in Moldova (Basarabia) odata cu primele raze puternice de soare. Am trecut prin vama cu voie buna si am intalnit numai oameni de bine. E o tara blanda, cu dealuri placute si drumul serpuind domol printre ele.

Chisinaul... mi-a lasat o urma pe suflet. M-am indragostit de oras si de oameni. 
Ca sa-l descriu asa cum l-am simtit pot sa spun ca este un oras al iubirii, al poeziei si cantecului, al florilor si al mireselor. Este un oras al libertatii unde oamenii nu au uitat ce vor si nu au uitat sa apere ce vor. Este un oras al tinerilor nascuti liberi pentru a putea crea. Frumusetea se dezvolta cel mai bine in libertate si asta se vede cel mai bine atunci cand faci o plimbare pe Bulevardul Stefan cel Mare si Sfant si vezi fetele mandre si frumoase, gatite ca niste flori primavara. Se spune ca Romania are cele mai frumoase femei din Europa. Cine a facut afirmatia asta nu le-a vazut pe fetele din Chisinau. Noi romancele, parca am uitat de noi, in goana dupa cariere sau cine mai stie ce. Mi se pare mie ca romanii au uitat sa se respecte si cred ca am avea foarte multe de invatat de la fratii nostrii de peste Prut despre respectul de sine, de la oamenii pe care ii accepta ca lideri pana la hainele cu care se gatesc fetele si produsele pe care le consuma, la nuntile lor si mesele cu care le imbogatesc. 
Chisinau, Ia liubliu tebia!


28 august, 2009

VACANTA CU AROMA DE NISIP CALDUT SI APA SARATA

Uneori este excelent cand ti se face bine cu forta. Initial nu vezi partea buna, o vezi doar pe aia care te incurca. Happened to me! :P
La inceput tata m-a mustrat, apoi serviciul m-a fortat. Gata! De azi sunt oficial in vacanta pentru doua saptamani. Yupii!
Si ce-i mai placut decat o vacanta la mare cand toamna bate la usa?! 
Ah, parca simt nisipul caldut pe talpile picioarelor, muzica valurilor agitate de trecerea verii si senzatia racoritoare a apei patrunzand printre degetele de la picioare. 


Si da, sunt nationalista in esenta mea. Prefer malul marii noastre. E adevarat! Nu are luxul hotelurilor din Antalya sau ale celor din Grecia, si nici apa nu are limpezimea si culoarea Marii Egee sau a Mediteranei. Dar are o energie pe care o simt de cand am coborit din tren! Daaaa! Si m-am hotarat! Voi merge cu trenul! 
Imi amintesc cat de mult imi placea sa merg cu tenul in adolescenta sau chiar mai copil fiind. Hai RAPID! :))
O fi zgomotul rotilor pe sinele de otel? Sau e vibratia? Sau or fi peisajele!? Stii ce?! Cred ca sunt toate impreuna.
Luni sunt in gara. Locomotiva neobosita trage garnitura de Eforie Nord la peron. Ma sui in tren si imi gasesc locul. Sunt emotionata. Astept... o smucitura scurta acompaniata de un scartait prelung. Se aude sirena care anunta plecarea trenului din Gara de Nord. 
Ma bucura numai gandul drumului cu trenul. :)
Ah, si simt ... simt cum soarele mai domol imi mangaie pielea regala si vantul ... vantul imi poarta gandul depaaaarte, departe unde abia se mai zareste un vapor in larg, acolo unde cerul da mana cu apa.
Cum stau in pura-mi relaxare apa imi spala picioarele. Un val cu tupeu se-ncumeta mai departe. La soare fiind apa imi pare receeee! 
Hmmm! Dar ce se intampla!? Valul nu se mai retrage?  Stau intr-o balta? 
Ma trezesc! Sunt acasa in micutza camera de apartament bucurestean. M-a inundat vecina! 
C'mooon! M-a inundat vecina de ganduri bune vroiam sa spun. 
Prea multa visare! :))
Va pup pe toti si va trimit o e-scoica.

23 august, 2009

RELATIVITATE

Lucrurile despre care auzim ca au fost descoperite de minti luminate exista deja. Ele sunt pretutindeni in jurul nostru. Mintile luminate si-au acordat timp sa le observe si sa ajunga la o concluzie.
Un bun prieten al nostru, Dr Einstein, ne-a spus la un moment dat ca natura functioneaza dupa o lege a relativitatii. Generalizand concluzionez - dupa ceva vreme de observatii personale - ca totul este relativ: binele - raul, frumosul - uratul, conceptul de mult sau putin, gras - slab, etc. Un singur lucru se abate de la relativitate, si anume DRAGOSTEA. Dragostea fie este, fie nu este. Dragostea este absoluta. Fie iubesti cu toata fiinta ta, fie nu iubesti. Acolo unde nu este dragoste este frica.
Ne-am creat cu totii un set de reguli pe care le urmam orbeste si le aparam cu orice pret atunci cand simtim ca cineva sau ceva ne ameninta temelia constructiei migaloase. Ce se intampla daca se prabuseste turnul de reguli si concepte? Cine mai suntem noi daca pierdem ce am creat cu truda in atata timp?
De aici am pornit eu. Eu eram in turnul meu de reguli si principii pe care mi le aparam cu indarjire eroica, as putea spune. Si cum stateam in turnul meu mi-am dat seama ca sunt singura. Da, singura! Desigur, eram inconjurata de foarte multa lume, dar lumea imi vedea doar masca sclipicioasa si pentru ea ma placea. Aproape nimeni nu cauta sa-mi cunoasca sufletul.
Si atunci m-a lovit intrebarea: "Cine sunt eu?", "Care este menirea mea in viata asta?". Auzeam tot felul de teorii conform carora suntem la intamplare, pur si simplu o materie risipita. Am refuzat sa cred asta. In adancul sufletului meu stiam ca este imposibila o risipa de materie la o scala atat de mare.
Am inceput sa caut: cine sunt eu? M-am lovit de imagini si definitii pe care mi le dadeau altii. "Esti ciudata", "esti grasa", "esti pitica", "nu esti cine stie ce - esti o figura comuna", "nu te pricepi la nimic", "nu pre esti in stare sa duci nimic pana la capat", "esti rea". Si toate astea comparativ cu ce? Cand spui cuiva "esti bun", "esti rau", "esti gras", "esti urat" cu ce compari? Toate conceptele sunt relative. Asa cum unora e posibil sa par urata, altii ma pot place, asa cum unii ma catalogheaza drept rea pentru ca n-am reactionat in asa fel incat sa se simta ei bine, la fel de bine oamenii carora le-am facut bine sa imi spuna ca sunt painea lui Dumnezeu.
Sunt aceste relativitati pe care avem obisnuinta sa le enuntam ca adevaruri general valabile, ca reguli stricte. Conteaza ochiul care le vede si cum le vede. Ochiul este sufletul, nu degeaba inteleptii tot spuneau "ochii sunt fereastra catre suflet". Ochiul este fereastra prin care noi lasam impresii si imagini sa intre si sa iasa din noi. Ai un suflet curat - vezi bucurie si dragoste, ai un suflet incercat si suparat - vezi in nuante de gri.
Ca sa dau un exemplu concludent: eu sunt in general o persoana optimista si tind sa vad frumusetea in lucruri si oameni. Vad o fata pe strada, o fata imbracata cu ciorapi multicolori, cu o fusta rosie si o palerie mov la care a innodat o esarfa roz. Gandesc: "cata pofta de viata! Ce combinatii indraznete!"
Mi s-a inamplat ca o persoana de langa mine sa o catalogheze "dusa cu capu' " sau "varza".
Si apoi unde este adevarul in asta?
De ce cautam in jurul nostru raul si uratul cand am putea sa ne educam sa vedem bunatatea si frumusetea?
Imi place sa caut in adancimea lucrurilor. Mi-a placut mereu sa merg dincolo de aparente. Sunt de parere ca noi, oamenii, suntem la fel: avem toti sentimente, suferim toti, ceea ce ne diferentiaza este modalitatea in care ascundem trairile interioare. Unii se pricep sa ascunda mai bine decat altii. Altii ajung la o asemenea maestrie incat se ascund perfect de ei insisi.
Iau relativul concept de bun/bine si intreb "cum e mai bine: sa ai o relatie bazata pe minciuna si frica sau sa fii singur si impacat cu tine si cu alegerea ta, cu faptul ca n-ai ales un compromis care nu rezoneaza cu sufletul tau?"
Am in jurul meu o multime de oameni care sunt constienti ca relatiile lor nu sunt ceea ce-si doresc cu adevarat si totusi le accepta asa cum sunt. La o prima vedere sunt relatii perfecte pe care, necunoscand amanunte, ajungi sa le invidiezi. Abia dupa ce mi-am deschis sufletul si am stat de vorba cu ei au recunoscut ca nu e ceea ce pare.
Eu vin si va intreb pe voi: DE CE ANUME VA ESTE FRICA? Fiti sinceri cu voi si scrieti pe o bucata de hartie de ce anume va este frica.
Ar fi o extraordinara onoare pentru mine daca mi-ati impartasi temerile. Le voi impartasi si eu cu voi.
Acolo unde este frica si teama nu are loc adevarata dragoste!
Va doresc tuturor sa fiti iubiti... eu deja va iubesc pe toti!

18 august, 2009

TEST DE EGO

Eu. Vazuta din exterior - una bucata femeie in toata firea, la 32 de ani, in interior - un copil inca mirat de legile stupide dupa care se invarte lumea.
Am inceput sa cercetez, sa caut raspunsuri la intrebari... ma caut inca pe mine si incerc sa ma regasesc in fiecare om intalnit, in fiecare vibratie a naturii.
Astazi am avut parte de o lectie. Si ma gandesc ca am fost tare norocoasa ca am putut sa invat ceva.
Pana deunazi ajunsesem la concluzia ca am reusit sa ating un nivel decent de echilibru interior si ca exista putine lucruri care m-ar deranja daca mi s-ar intampla.
Eh, imediat dupa enunt iata ca vine si testul.
M-am trezit ca glumeam cu un coleg care asezoneaza glumele din abundenta si ti le serveste fierbinti. Eu convinsa de deplinatatea echilibrului meu mi-am spus ca pot jongla cu focul si mi-am luat-o. In mod normal nu ma suparam prea tare, sau pot spune ca evitam deliberat astfel de confruntari. De data asta mi-a picat greu.
Dupa ce mi-am revenit din ameteala am stat sa ma gandesc de ce m-am enervat acum. Ce anume din mine a declansat reactia asta?
EGO-ul meu mare si pompos - asta e raspunsul. Mi-am dat seama ca nu neaparat glumele la adresa mea m-au deranjat ci faptul ca erau spuse cu audienta.
"Vaaaai, cum a putut sa spuna despre mine asaaaa!?" tipa egoul umflat la maxim. "Ce vor zice ceilalti de mine? Il lasi sa te umileasca asaaa?!"
Indata ce mi-am dat seama de unde provenea reactia m-am linistit. O gluma, indiferent cum ar fi ea, nu poate schimba ceea ce esti in fapt. Nu are cum sa te raneasca sau sa te stirbeasca.
Da! Iti poate rani ego-ul stralucitor, imaginea pe care o scoti in lume, dar nu poate sa-ti raneasca esenta sau sa o modifice cumva.
I-am multumit apoi glumetului si am fost impacata in sufletul meu ca nu ii purtam pica sub nici o forma.
Am constatat ca fiecare om pe care il atrag in viata mea este o reflexie a propriei mele persoane. Daca sunt atenta pot sa ma vad si sa ma corectez, daca nu sunt atenta - repet lectia.
Azi m-am mai descoperit inca un pic.