INVIEREA, O LECTIE DE INVATAT

Acum aproximativ 2039 ani se nastea un copil, un copil de la Dumnezeu, un copil prin care Dumnezeu si-a indeplinit lucrarea. Nu s-a nascut intr-o tara bogata, nu s-a nascut intr-o familie bogata. S-a nascut intr-un climat politic incert, romanii cucerisera teritoriile Israelului de azi iar regimul nu era deloc usor de indurat. Oamenii erau supusi unor legi stricte, erau prigoniti, nu aveau prea multe drepturi, aveau doar stapani. Isus s-a nascut in familia unui tamplar, Iosif, un tamplar care a creat cu mainile sale lucruri utile celorlalti negandinduse sa faca averi din asta. Asa a fost educat si Isus.

Isus a crescut jucandu-se, descoperind lumea, iubind oamenii. Era mai intelept decat orice copil la varsta lui, decat multi adulti, pentru ca vorbea din suflet, pentru ca nu permitea orgoliului sa preia controlul.

S-a nascut si a trait printre oameni pana in momentul in care oamenii au facut o alegere gresita, au ales ca El sa moara, crezand ca lumea se va schimba prin Barabas, cel care promitea sa lupte impotriva oranduirii nedrepte si a romanilor. Oamenii n-au crezut ca prin iubire poti schimba lumea, au crezut ca prin lupta si prin violenta se poate schimba ceva. Isus i-a lasat sa faca tot ce au vrut sa faca. Daca ar fi schimbat ceva in planul lui Dumnezeu, noi astazi nu am fi avut aceasta lectie sublima de invatat.

Isus a stiut de la inceput ce se va intampla: a stiut ca Petru il va renega, a stiut ca Toma se va indoi, a stiut ca Iuda il va trada, a stiut ca multimea il va alege pe Barabas, a stiut ca Irod il va condamna.

De ce au fost necesare toate acestea? El a lasat pe fiecare sa-si indeplineasca menirea fara sa intervina, desi avea puterea, pentru ca stia ca omul va invata din propriile alegeri. Atunci cand lasi pe altcineva sa aleaga pentru tine ai pe cine sa dai vina cand nu iti iese treaba. Atunci cand alegi tu si alegi gresit, in momentul in care iti dai seama ca ai gresit ai invatat o lectie si atunci poti deveni mai bun.

In general noi, oamenii, alegem cu ratiunea. Asta s-a intamplat mereu, chiar si atunci. Discipolii Lui il iubeau dar unora le era rusine sa o recunoasca, altii nu credeau decat un lucru pe care il puteau vedea cu ochii fizici, deci erau prea atasati de corpul fizic in pofida sufletului, altul pretuia mai mult banii si bunastarea materiala decat cea sufleteasca.

Multimea il iubea pe Isus. El aratase atata dragoste pentru oameni, le-a dat mancare cand erau infometati, le-a dat de baut cand erau insetati, le-a alinat durerea cand sufereau, fara sa astepte ceva in schimb. Cu toate ca multimea il iubea pe Isus n-a avut curajul sa aleaga gratierea Lui. Le-a fost frica de romani, le-a fost frica de temnita, de moarte, s-au rusinat pentru ca era condamnat si L-au indepartat din sufletele lor. Atunci si-au pierdut credinta, nu si-au ascultat sufletul, au ales gresit. La sfarsitul intamplarilor nici unul dintre cei care au gresit nu s-a simtit bine, pentru ca nu alesera cu sufletul.

De cele mai multe ori nu mai poti schimba nimic prin regretul ca nu ai ales cu sufletul dar poti invata din lectia asta pentru a nu mai repeta greseala si a deveni mai bun.

Sacrificiul lui Isus este pentru noi lectia iubirii. Aparent atunci au castigat romanii, insa in sufletul oamenilor s-a trezit ceva si vestea intamplarilor a fost transmisa mai departe generatie de generatie, timp de mai bine de 2000 de ani: “Il stiti pe Isus din Nazaret? Acela care s-a nascut din om, intr-o familie simpla, care a muncit cinstit si a iubit oamenii mai presus decat orice, care i-a iubit cu pretul vietii Lui? Este acela care a avut incredere ca oamenii ca se pot schimba, ca sufletele lor nu sunt de piatra. El a daruit oamenilor lucruri pe care le pretuiau ei (hrana, sanatate, i-a redat pe cei dragi care murisera) si nu a cerut nimic in schimb. Pe El oamenii l-au condamnat la moarte si El a acceptat senin. Pe El oamenii l-au chinuit dincolo de cat poate indura fiecare. Pe El oamenii l-au omorat dar le-a parut rau dupa. Abia cand a murit El oamenii s-au trezit spunandu-si … “ce-am facut? ce-am facut? L-am omorat pe cel care era iubirea!” . Abia atunci au invatat oamenii ca iubirea este calea si adevarul si ca violenta si raspunsul la violenta cu alta violenta nu duce la nimic bun.”

De ce s-a nascut sarac? Ca sa ne invete ca nu acumularea de bunuri te face fericit ci dragostea si multumirea din sufletul tau. El a stat in desert 40 de zile si a fost ispitit cu imparatii, cu mancare, cu haine. Sufletul nu are nevoie de toate astea, corpul si orgoliul da.

Am 32 de ani si anul acesta m-am trezit. Abia anul acesta am invatat lectia jertfei Lui si am inteles sarbatoarea Invierii.

Va doresc tuturor sa va deschideti si sa primiti lumina Lui in sufletele voastre.

HRISTOS A INVIAT!